21 de definiții pentru înveninat veninat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înveninat1 sn [At: POLIZU / V: (reg) ~erin~ / Pl: ~uri / E: învenina] 1-6 Înveninare (1-6). 7 (Fig) Întărâtare. 8 Enervare.

înveninat2, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 22/8 / V: (reg) ~erin~, ~vini~ / Pl: ~ați, ~e / E: învenina] 1 Care conține venin Si: otrăvit2. 2 (Fig) Plin de amărăciune Si: amărât, mâhnit. 3 (Fig) Plin de ură și invidie Si: veninos. 4 (Fig) Plin de supărare Si: înfuriat, întărâtat, supărat.

ÎNVENINÁT, -Ă, înveninați, -te, adj. Care conține venin; purtător de venin, otrăvit2. ◊ Fig. Plin de amărăciune, amărât; plin de ură și invidie, veninos. – V. învenina.

ÎNVENINÁT, -Ă, înveninați, -te, adj. Care conține venin; purtător de venin, otrăvit2. ◊ Fig. Plin de amărăciune, amărât; plin de ură și invidie, veninos. – V. învenina.

ÎNVENINÁT,-Ă, înveninați, -te, adj. 1. Care are venin, purtător de venin, otrăvit. Mîncările puteau fi înveninate. C. PETRESCU, R. DR. 8. Ăst boier prin răutate Întrece gadini, șopîrle și năpîrci înveninate. HASDEU, R. V. 65. De-un șarpe-nveninat I se iartă un păcat! ALECSANDRI, P. P. 217. 2. Fig. Plin de ură, înrăit. Mezinul i-a aruncat moșneagului o privire înveninată. SADOVEANU, N. P. 145. O femeie prea grozavă dinainte-mi s-a ivit, Cu fața înveninată și cu veșmîntul cernit. CONACHI, P. 182. – Variantă: veninát, -ă (POPA, V. 137, DRĂGHICI, R. 46, ȘEZ. IV 133) adj.

învenina [At: PISCUPESCU, O. 42/13 / V: (reg) ~erina, ~vini~ / Pzi: ~nez, (înv) ~nin / E: în- + venin, cf lat invenenare] 1 vt A face ca ceva să devină otrăvitor din cauza veninului Si: a otrăvi, (reg) a înverunășa. 2-3 vtr (Fig) (A face să devină sau) a deveni neplăcut, greu de suportat Si: a (se) înrăutăți. 4-5 vtr (Fig) A (se) umple de supărare Si: a (se) înfuria. 6-7 vtr A (se) umple de invidie, de ură. 8-9 vtr Fig) A (se) umple de amărăciune Si: a (se) amărî, a (se) mâhni.

ÎNVENINÁ, înveninez, vb. I. 1. Tranz. A otrăvi (cu venin); a face ca ceva să devină otrăvitor. 2. Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină neplăcut, greu de suportat; a (se) înrăi, a (se) înrăutăți. ♦ A (se) umple de supărare, de amărăciune, de ciudă, de invidie, de ură; a (se) înrăi. – Lat. invenenare.

ÎNVENINÁ, înveninez, vb. I. 1. Tranz. A otrăvi (cu venin); a face ca ceva să devină otrăvitor. 2. Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină neplăcut, greu de suportat; a (se) înrăi, a (se) înrăutăți. ♦ A (se) umple de supărare, de amărăciune, de ciudă, de invidie, de ură; a (se) înrăi. – Lat. invenenare.

ÎNVENINÁ, înveninez, vb. I. Tranz. 1. A omorî cu ajutorul veninului; a otrăvi. Teme-te de paserea dracului, căci n-o poți învenina... cunoaște otrava. SADOVEANU, D. P. 42. ♦ A vicia umplînd de venin, făcînd să conțină venin. În capătul pădurii ne așteaptă un balaor groaznic care înveninează văzduhul cu suflarea lui. POPESCU, B. II 17. ◊ Refl. Fig. Sînt bolnav de inimă și de ficat și, dacă mă turbură cineva, mi se înveninează sîngele. SADOVEANU, M. C. 18. 2. Fig. A face ca o situație să devină neplăcută, greu de suportat, plină de amărăciuni. Rogojinaru, deși avea replica gata, ca să nu mai învenineze lucrurile, se mulțumi să mormăie ceva în farfuria lui. REBREANU, R. I 41. Aducere-aminte a celor doisprezece coconași îl supăra neîncetat și îi învenina toate plăcerile. NEGRUZZI, S. I 87. ♦ (Cu privire la persoane) A face să simtă chinuri sufletești; a amărî, a înrăi. Mereu mă înveninează și mă împunge că m-am măritat cu taică-tău. DUMITRIU, N. 42. – Variantă: veniná (ISPIRESCU, L. 396, PANN, P. V. I 122, PISCUPESCU, O. 42) vb. I.

VENINÁ vb. I v. învenina.

VENINÁT, -Ă adj. v. înveninat.

A ÎNVENINÁ ~éz tranz. 1) A face să se învenineze. 2) rar (substanțe, produse alimentare sau agricole etc.) A trata cu venin; a otrăvi. 3) fig. A umple de venin, de amărăciune; a otrăvi. 4) înv. A ucide cu venin; a otrăvi. /<lat. invenerare

A SE ÎNVENINÁ mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A se umple de venin; a deveni veninos. 2) fig. (despre situații, ambianțe etc.) A deveni insuportabil. /<lat. invenerare

înveninà v. 1. a da venin; 2. a lua venin. [Lat. VENENARE].

înveninéz v. tr. (d. venin, ca lat. venenare, d. venenum, venin; it. velenare, pv. cat. enverinar, fr. envenimer, sp. pg. envenenar). Daŭ venin, otrăvesc, intoxic: tutunu înveninează organizmu. Fig. Stric sufletu cu mincĭunĭ: demagogiĭ înveninează poporu. – Vechĭ și veninéz.

veninát, -néz, V. înveninez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înveninát adj. m., pl. învenináți; f. sg. înveninátă, pl. învenináte

înveniná (a ~) vb., ind. prez. 3 învenineáză

înveniná vb., ind. prez. 1 sg. înveninéz, 3 sg. și pl. învenineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVENINÁT adj. v. otrăvit.

ÎNVENINAT adj. otrăvit, (înv. și reg.) topsicat.

ÎNVENINÁ vb. v. otrăvi.

ÎNVENINA vb. a (se) otrăvi, (pop.) a (se) venina, a (se) verenoșa, (înv. și reg.) a (se) topsica, (înv.) a (se) adăpa.

Intrare: înveninat
înveninat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înveninat
  • ‑nveninat
  • înveninatul
  • înveninatu‑
  • ‑nveninatul
  • ‑nveninatu‑
  • învenina
  • ‑nvenina
  • înveninata
  • ‑nveninata
plural
  • înveninați
  • ‑nveninați
  • înveninații
  • ‑nveninații
  • înveninate
  • ‑nveninate
  • înveninatele
  • ‑nveninatele
genitiv-dativ singular
  • înveninat
  • ‑nveninat
  • înveninatului
  • ‑nveninatului
  • înveninate
  • ‑nveninate
  • înveninatei
  • ‑nveninatei
plural
  • înveninați
  • ‑nveninați
  • înveninaților
  • ‑nveninaților
  • înveninate
  • ‑nveninate
  • înveninatelor
  • ‑nveninatelor
vocativ singular
plural
veninat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veninat
  • veninatul
  • veninatu‑
  • venina
  • veninata
plural
  • veninați
  • veninații
  • veninate
  • veninatele
genitiv-dativ singular
  • veninat
  • veninatului
  • veninate
  • veninatei
plural
  • veninați
  • veninaților
  • veninate
  • veninatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înveninat veninat

  • 1. Care conține venin; purtător de venin, otrăvit (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: otrăvit (adj.) topsicat 3 exemple
    exemple
    • Mîncările puteau fi înveninate. C. PETRESCU, R. DR. 8.
      surse: DLRLC
    • Ăst boier prin răutate Întrece gadini, șopîrle și năpîrci înveninate. HASDEU, R. V. 65.
      surse: DLRLC
    • De-un șarpe-nveninat I se iartă un păcat! ALECSANDRI, P. P. 217.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Plin de amărăciune; plin de ură și invidie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amărât, -ă veninos înrăit 2 exemple
      exemple
      • Mezinul i-a aruncat moșneagului o privire înveninată. SADOVEANU, N. P. 145.
        surse: DLRLC
      • O femeie prea grozavă dinainte-mi s-a ivit, Cu fața înveninată și cu veșmîntul cernit. CONACHI, P. 182.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi învenina
    surse: DEX '09 DEX '98

învenina înveninare înveninat venina veninat

  • 1. tranzitiv A otrăvi (cu venin); a face ca ceva să devină otrăvitor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: otrăvi un exemplu
    exemple
    • Teme-te de paserea dracului, căci n-o poți învenina... cunoaște otrava. SADOVEANU, D. P. 42.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A vicia umplând de venin, făcând să conțină venin.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • În capătul pădurii ne așteaptă un balaor groaznic care înveninează văzduhul cu suflarea lui. POPESCU, B. II 17.
        surse: DLRLC
      • reflexiv figurat Sînt bolnav de inimă și de ficat și, dacă mă turbură cineva, mi se înveninează sîngele. SADOVEANU, M. C. 18.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv figurat A deveni sau a face să devină neplăcut, greu de suportat; a (se) înrăi, a (se) înrăutăți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: înrăi înrăutăți 2 exemple
    exemple
    • Rogojinaru, deși avea replica gata, ca să nu mai învenineze lucrurile, se mulțumi să mormăie ceva în farfuria lui. REBREANU, R. I 41.
      surse: DLRLC
    • Aducere-aminte a celor doisprezece coconași îl supăra neîncetat și îi învenina toate plăcerile. NEGRUZZI, S. I 87.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A (se) umple de supărare, de amărăciune, de ciudă, de invidie, de ură; a (se) înrăi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Mereu mă înveninează și mă împunge că m-am măritat cu taică-tău. DUMITRIU, N. 42.
        surse: DLRLC

etimologie: