10 definiții pentru învălura văluri


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învălura [At: REV. CRIT. I, 171 / Pzi: ~rez / E: în + valuri] 1 vt A mișca în valuri Si: a agita, a ondula. 2-3 vri A face valuri. 4 vr (Fig) a se revărsa.

ÎNVĂLURÁ, învălurez, vb. I. Tranz. A mișca în valuri, a ondula; a agita. ♦ Refl. și intranz. A face valuri. – În + valuri (pl. lui val).

ÎNVĂLURÁ, învălurez, vb. I. Tranz. A mișca în valuri, a ondula; a agita. ♦ Refl. și intranz. A face valuri. – În + valuri (pl. lui val).

ÎNVĂLURÁ, învălurez, vb. I. Tranz. A mișca în valuri, a ondula; a frămînta, a agita. Grîul... ajungea la genunchi. În răstimpuri trecea prin el cîte o adiere de vînt, învălurîndu-l ca pe un lac de smarald. SANDU-ALDEA, U. P. 57. ♦ Refl. și intranz. A face valuri. Apa se învălura ușor.Holda verde se legăna ușor în bătaia vîntului, învălura, susura, avea o mlădiere de apă. SANDU-ALDEA, D. N. 18. – Variantă: vălurí (PĂSCULESCU, L. P. 18) vb. IV.

A ÎNVĂLURÁ ~éz tranz. 1) A face să se învălureze; a ondula. 2) fig. A cuprinde din toate părțile; a împresura; a învălui; a înfășura; a cotropi; a cuprinde. /în + valuri

A SE ÎNVĂLURÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre ape) A se mișca în valuri; a se ondula. /în + valuri

VĂLURÍ vb. IV v. învălura.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învălurá (a ~) vb., ind. prez. 3 învălureáză

învălurá vb., ind. prez. 1 sg. învăluréz, 3 sg. și pl. învălureáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVĂLURÁ vb. v. undui.

ÎNVĂLURA vb. a (se) ondula, a (se) undui. (Suprafața apei se ~.)

Intrare: învălura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învălura
  • ‑nvălura
  • învălurare
  • ‑nvălurare
  • învălurat
  • ‑nvălurat
  • învăluratu‑
  • ‑nvăluratu‑
  • învălurând
  • ‑nvălurând
  • învălurându‑
  • ‑nvălurându‑
singular plural
  • învălurea
  • ‑nvălurea
  • învălurați
  • ‑nvălurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învălurez
  • ‑nvălurez
(să)
  • învălurez
  • ‑nvălurez
  • învăluram
  • ‑nvăluram
  • învălurai
  • ‑nvălurai
  • învălurasem
  • ‑nvălurasem
a II-a (tu)
  • învălurezi
  • ‑nvălurezi
(să)
  • învălurezi
  • ‑nvălurezi
  • învălurai
  • ‑nvălurai
  • învălurași
  • ‑nvălurași
  • învăluraseși
  • ‑nvăluraseși
a III-a (el, ea)
  • învălurea
  • ‑nvălurea
(să)
  • învălureze
  • ‑nvălureze
  • învălura
  • ‑nvălura
  • învălură
  • ‑nvălură
  • învălurase
  • ‑nvălurase
plural I (noi)
  • învălurăm
  • ‑nvălurăm
(să)
  • învălurăm
  • ‑nvălurăm
  • învăluram
  • ‑nvăluram
  • învălurarăm
  • ‑nvălurarăm
  • învăluraserăm
  • ‑nvăluraserăm
  • învălurasem
  • ‑nvălurasem
a II-a (voi)
  • învălurați
  • ‑nvălurați
(să)
  • învălurați
  • ‑nvălurați
  • învălurați
  • ‑nvălurați
  • învălurarăți
  • ‑nvălurarăți
  • învăluraserăți
  • ‑nvăluraserăți
  • învăluraseți
  • ‑nvăluraseți
a III-a (ei, ele)
  • învălurea
  • ‑nvălurea
(să)
  • învălureze
  • ‑nvălureze
  • învălurau
  • ‑nvălurau
  • învălura
  • ‑nvălura
  • învăluraseră
  • ‑nvăluraseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văluri
  • vălurire
  • vălurit
  • văluritu‑
  • vălurind
  • vălurindu‑
singular plural
  • vălurește
  • văluriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • văluresc
(să)
  • văluresc
  • văluream
  • vălurii
  • vălurisem
a II-a (tu)
  • vălurești
(să)
  • vălurești
  • vălureai
  • văluriși
  • văluriseși
a III-a (el, ea)
  • vălurește
(să)
  • vălurească
  • vălurea
  • văluri
  • vălurise
plural I (noi)
  • vălurim
(să)
  • vălurim
  • văluream
  • vălurirăm
  • văluriserăm
  • vălurisem
a II-a (voi)
  • văluriți
(să)
  • văluriți
  • vălureați
  • vălurirăți
  • văluriserăți
  • văluriseți
a III-a (ei, ele)
  • văluresc
(să)
  • vălurească
  • vălureau
  • văluri
  • văluriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învălura învălurare învălurat învălurit văluri vălurit vălurat

etimologie:

  • În + valuri (pluralul lui val).
    surse: DEX '09 DEX '98