15 definiții pentru învălmăși vălmăși


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învălmăși [At: DELAVRANCEA, ap. CADE / V: (reg; cscj) a / Pzi: ~șesc / E: ns cf valma, vălmășag] 1-2 vtr A (se) amesteca de-a valma. 3-4 vtr A (se) arunca la întâmplare, în dezordine. 5 vr (Rar; fig) A se zăpăci. 6 vt (Înv; fig) A corupe.

ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag.

ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag.

ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc, vb. IV. 1. Tranz. A amesteca de-a valma, a pune în dezordine, a arunca claie peste grămadă. Măgdălina învălmăși cărțile, le aruncă în sită și împinse sita subt divan. SADOVEANU, Z. C. 210. Vifornițele suflă pe-ntinderi înghețate, Învălmășind ca ceața perdele de zăpadă. D. BOTEZ, F. S. 75. Îi învălmăși și îi puse pe fugă. ISPIRESCU, M. V. 59. ◊ Refl. Fig. Amintiri tulburi i se învălmășeau în minte. SADOVEANU, O. IV 361. 2. Refl. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. Prin mintea-i înfierbîntată i se învălmășea în fugă imaginări însîngerate. BART, S. M. 73. Moțoc... se învălmășea în vorbă. NEGRUZZI, S. I 153. – Variantă: vălmășí (PISCUPESCU, O. 1) vb. IV.

A ÎNVĂLMĂȘÍ ~ésc tranz. A face să se învălmășească. /în + vălmășag

A SE ÎNVĂLMĂȘÍ mă ~ésc intranz. A se amesteca de-a valma; a se îngrămădi în neorânduială. /în + vălmășag

învălmășì v. a se încurca rău: toți se răstoarnă și se învălmășesc; Bot. fig. se învălmășia în vorbă NEGR. [V. valmeș].

VĂLMĂȘÍ vb. IV v. învălmăși.

învălmășésc v. tr. (d. de-a valma). Amestec, pun în dezordine. V. refl. Mă amestec: toată lumea se învălmășea în pĭață. Fig. Mă încurc, mă zăpăcesc: se învălmășea în vorbă. – Și vălm-. V. învrășulesc.

vălmășeală, -ésc, V. învălm-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învălmășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 învălmășeáscă

învălmășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. învălmășeáscă

învălmăși (conj. învălmășească)

învălmășesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp., -șind ger., -șitor adj. v.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVĂLMĂȘÍ vb. (pop.) a (se) vălmăși. (A ~ lucrurile la întâmplare.)

ÎNVĂLMĂȘI vb. (pop.) a (se) vălmăși. (A ~ lucrurile la întîmplare.)

Intrare: învălmăși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învălmăși
  • ‑nvălmăși
  • învălmășire
  • ‑nvălmășire
  • învălmășit
  • ‑nvălmășit
  • învălmășitu‑
  • ‑nvălmășitu‑
  • învălmășind
  • ‑nvălmășind
  • învălmășindu‑
  • ‑nvălmășindu‑
singular plural
  • învălmășește
  • ‑nvălmășește
  • învălmășiți
  • ‑nvălmășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învălmășesc
  • ‑nvălmășesc
(să)
  • învălmășesc
  • ‑nvălmășesc
  • învălmășeam
  • ‑nvălmășeam
  • învălmășii
  • ‑nvălmășii
  • învălmășisem
  • ‑nvălmășisem
a II-a (tu)
  • învălmășești
  • ‑nvălmășești
(să)
  • învălmășești
  • ‑nvălmășești
  • învălmășeai
  • ‑nvălmășeai
  • învălmășiși
  • ‑nvălmășiși
  • învălmășiseși
  • ‑nvălmășiseși
a III-a (el, ea)
  • învălmășește
  • ‑nvălmășește
(să)
  • învălmășească
  • ‑nvălmășească
  • învălmășea
  • ‑nvălmășea
  • învălmăși
  • ‑nvălmăși
  • învălmășise
  • ‑nvălmășise
plural I (noi)
  • învălmășim
  • ‑nvălmășim
(să)
  • învălmășim
  • ‑nvălmășim
  • învălmășeam
  • ‑nvălmășeam
  • învălmășirăm
  • ‑nvălmășirăm
  • învălmășiserăm
  • ‑nvălmășiserăm
  • învălmășisem
  • ‑nvălmășisem
a II-a (voi)
  • învălmășiți
  • ‑nvălmășiți
(să)
  • învălmășiți
  • ‑nvălmășiți
  • învălmășeați
  • ‑nvălmășeați
  • învălmășirăți
  • ‑nvălmășirăți
  • învălmășiserăți
  • ‑nvălmășiserăți
  • învălmășiseți
  • ‑nvălmășiseți
a III-a (ei, ele)
  • învălmășesc
  • ‑nvălmășesc
(să)
  • învălmășească
  • ‑nvălmășească
  • învălmășeau
  • ‑nvălmășeau
  • învălmăși
  • ‑nvălmăși
  • învălmășiseră
  • ‑nvălmășiseră
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vălmăși
  • vălmășire
  • vălmășit
  • vălmășitu‑
  • vălmășind
  • vălmășindu‑
singular plural
  • vălmășește
  • vălmășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vălmășesc
(să)
  • vălmășesc
  • vălmășeam
  • vălmășii
  • vălmășisem
a II-a (tu)
  • vălmășești
(să)
  • vălmășești
  • vălmășeai
  • vălmășiși
  • vălmășiseși
a III-a (el, ea)
  • vălmășește
(să)
  • vălmășească
  • vălmășea
  • vălmăși
  • vălmășise
plural I (noi)
  • vălmășim
(să)
  • vălmășim
  • vălmășeam
  • vălmășirăm
  • vălmășiserăm
  • vălmășisem
a II-a (voi)
  • vălmășiți
(să)
  • vălmășiți
  • vălmășeați
  • vălmășirăți
  • vălmășiserăți
  • vălmășiseți
a III-a (ei, ele)
  • vălmășesc
(să)
  • vălmășească
  • vălmășeau
  • vălmăși
  • vălmășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învălmăși învălmășire învălmășit învălmășat vălmăși vălmășire vălmășit

  • 1. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: vălmăși 4 exemple
    exemple
    • Măgdălina învălmăși cărțile, le aruncă în sită și împinse sita subt divan. SADOVEANU, Z. C. 210.
      surse: DLRLC
    • Vifornițele suflă pe-ntinderi înghețate, Învălmășind ca ceața perdele de zăpadă. D. BOTEZ, F. S. 75.
      surse: DLRLC
    • Îi învălmăși și îi puse pe fugă. ISPIRESCU, M. V. 59.
      surse: DLRLC
    • reflexiv figurat Amintiri tulburi i se învălmășeau în minte. SADOVEANU, O. IV 361.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat rar A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Prin mintea-i înfierbîntată i se învălmășea în fugă imaginări însîngerate. BART, S. M. 73.
        surse: DLRLC
      • Moțoc... se învălmășea în vorbă. NEGRUZZI, S. I 153.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Cf. [de-a] valma și vălmășag.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX