7 definiții pentru învălmășag vălmășag


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVĂLMĂȘÁG, învălmășaguri, s. n. Învălmășeală (2). – În + vălmășag.

ÎNVĂLMĂȘÁG, învălmășaguri, s. n. Învălmășeală (2). – În + vălmășag.

învălmășag sn [At: BELDIMAN, N. P. II, 105/13 / V: ~valmaș~ / Pl: ~uri / E: în- + vălmășag] 1 Învălmășeală (2). 2 (Pex) Gălăgie produsă de învălmășeală (4). 3 Luptă. 4 (Fig) Confuzie.

ÎNVĂLMĂȘÁG, învălmășaguri, s. n. Învălmășeală; luptă, încăierare. Toți oamenii aceștia se bătuseră cu tabăra lui Satan și colb au făcut-o... După învălmășag, Satan fugise din munți. CAMILAR, T. 38. Nimeni nu știe ce-o mai fi făcînd, în îndepărtatul sat dobrogean, Maranda, dacă mai e vie ori dacă, în învălmășagul luptelor care s-au dat pe acolo, n-o fi murit cu copii cu tot. STANCU, D. 498. Se loviră într-un învălmășag de glasuri, de vaiete, de împușcături. GÎRLEANU, L. 33. – Variantă: vălmășág (CREANGĂ, P. 53, ALECSANDRI, T. 1516, NEGRUZZI, S. I 264) s. n.

vălmășag sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~uri / E: (De-a) valma + -șag] 1 (Urmat de determinări în genitiv sau introduse prin pp „de”) Mulțime de oameni, de obiecte, de fenomene etc. aflate în dezordine, în agitație etc. 2 Îngrămădire de oameni Si: aglomerație. 3 Dezordine (1). 4 Agitație (1). 5 Tumult.

VĂLMĂȘÁG s. n. v. învălmășag1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învălmășág s. n., pl. învălmășáguri

învălmășág s. n., pl. învălmășáguri

Intrare: învălmășag
învălmășag substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învălmășag
  • ‑nvălmășag
  • învălmășagul
  • învălmășagu‑
  • ‑nvălmășagul
  • ‑nvălmășagu‑
plural
  • învălmășaguri
  • ‑nvălmășaguri
  • învălmășagurile
  • ‑nvălmășagurile
genitiv-dativ singular
  • învălmășag
  • ‑nvălmășag
  • învălmășagului
  • ‑nvălmășagului
plural
  • învălmășaguri
  • ‑nvălmășaguri
  • învălmășagurilor
  • ‑nvălmășagurilor
vocativ singular
plural
vălmășag substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălmășag
  • vălmășagul
  • vălmășagu‑
plural
  • vălmășaguri
  • vălmășagurile
genitiv-dativ singular
  • vălmășag
  • vălmășagului
plural
  • vălmășaguri
  • vălmășagurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învălmășag vălmășag

  • exemple
    • Toți oamenii aceștia se bătuseră cu tabăra lui Satan și colb au făcut-o... După învălmășag, Satan fugise din munți. CAMILAR, T. 38.
      surse: DLRLC
    • Nimeni nu știe ce-o mai fi făcînd, în îndepărtatul sat dobrogean, Maranda, dacă mai e vie ori dacă, în învălmășagul luptelor care s-au dat pe acolo, n-o fi murit cu copii cu tot. STANCU, D. 498.
      surse: DLRLC
    • Se loviră într-un învălmășag de glasuri, de vaiete, de împușcături. GÎRLEANU, L. 33.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + vălmășag
    surse: DEX '09 DEX '98