20 de definiții pentru învălătucit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învălătucit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: $~învălătucire] 1- învălătucire (1-4@).

învălătucit2, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 143 / Pl: ~iți, -e / E: învălătuci] 1 Înfășurat în jurul unui obiect. 2 (D. fire) Depănat. 3 (D. pânză, covoare) Făcut sul. 4 (Reg) Împiedicat în mers. 5 (Fig) Încurcat^{2}.

ÎNVĂLĂTUCÍT, -Ă, învălătuciți, -te, adj. Înfășurat, încolăcit; (despre fire) făcute ghem; (despre pânză, covoare etc.) strâns sul sau val1. – V. învălătuci.

ÎNVĂLĂTUCÍT, -Ă, învălătuciți, -te, adj. Înfășurat, încolăcit; (despre fire) făcute ghem; (despre pânză, covoare etc.) strâns sul sau val1. – V. învălătuci.

ÎNVĂLĂTUCÍT, -Ă, învălătuciți, -te, adj. Înfășurat, încolăcit; (despre fire) depănat, făcut ghem; (despre pînză, covoare etc.) făcut sul (sau val). Nu trecu mult și-n lumină răsări mușamaua învălătucită. DUNĂREANU, N. 14. ◊ Fig. Cînd și cînd, prin ruptura nourilor ce se rostogoleau ca ghemuri uriașe de păcură învălătucită, stelele își arătau strălucirea. ARDELEANU, D. 172.

învălătuci [At: N. COSTIN, ap. GCR. II, 9/33 / Pzi: ~cesc / E: în- + vălătuc] 1-4 vtr A (se) face (ghem sau) sul Si: a (se) înfășură, a (se ) încolăci. 5 vt A construi un perete din vălătuci. 6 vr (Reg) A se împiedica în mers.

ÎNVĂLĂTUCÍ, învălătucesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face ghem1, vălătuc; a (se) înfășura, a (se) încolăci. 2. Tranz. A construi un perete din vălătuci. – În + vălătuc.

ÎNVĂLĂTUCÍ, învălătucesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face ghem1, vălătuc; a (se) înfășura, a (se) încolăci. 2. Tranz. A construi un perete din vălătuci. – În + vălătuc.

ÎNVĂLĂTUCÍ, învălătucesc, vb. IV. Tranz. A înfășura, a încolăci; a face ghem, sul, vălătuc. Ce zici dumneata de asta? a urmat ea scuturîndu-și zulufii învălătuciți în hîrtie. SADOVEANU, N. F. 138. Apucă pe Păunaș adormit, îl învălătuci în scutece și în șorț. GALACTION, O. I 165. Învălătucește struna pe deget și o face ghemușor. SEVASTOS, N. 5. ◊ Refl. Fig. Acum norii de fum negru... se învălătuceau înălțîndu-se pînă se topeau iar în văzduhul gălbui și tulbure. CAMIL PETRESCU, O. II 228.

A ÎNVĂLĂTUCÍ ~ésc tranz. 1) A face să se învălătucească; a înfășura; a încolăci. 2) A înveli de jur împrejur; a înfășura. /în + vălătuc

A SE ÎNVĂLĂTUCÍ mă ~ésc intranz. 1) A se fixa prin mișcare de rotație (în jurul unui obiect); a se înfășura; a se încolătăci. 2) A se face vălătuc. /în + vălătuc

învălătucì v. a rostogoli cu vălătucul, a face val, a înfășură.

învălătucésc v. tr. (d. vălătuc). Fac vălătuc, răsucesc, învîrtesc: a învălătuci un covor, o foaĭe de hîrtie, o frunză. Înfășor: a învălătuci o curea pe un băț. Înfășor, învelesc, acoper într’un vălătuc: a învălătuci o stofă într’o hîrtie. V. vălătucesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învălătucít adj. m., pl. învălătucíți; f. sg. învălătucítă; pl. învălătucíte

învălătucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălătucésc, imperf. 3 sg. învălătuceá; conj. prez. 3 învălătuceáscă

învălătucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălătucésc, imperf. 3 sg. învălătuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. învălătuceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVĂLĂTUCÍT adj. v. încolăcit.

ÎNVĂLĂTUCIT adj. încolăcit, înfășurat. (Văl de pînză ~.)

ÎNVĂLĂTUCÍ vb. v. încolăci.

ÎNVĂLĂTUCI vb. a (se) ghemui, a (se) încîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) înfășura, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (S-a ~ în jurul...)

A învălătuci ≠ a dezvălătuci

A se învălătuci ≠ a se dezvălătuci

Intrare: învălătucit
învălătucit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învălătucit
  • ‑nvălătucit
  • învălătucitul
  • învălătucitu‑
  • ‑nvălătucitul
  • ‑nvălătucitu‑
  • învălătuci
  • ‑nvălătuci
  • învălătucita
  • ‑nvălătucita
plural
  • învălătuciți
  • ‑nvălătuciți
  • învălătuciții
  • ‑nvălătuciții
  • învălătucite
  • ‑nvălătucite
  • învălătucitele
  • ‑nvălătucitele
genitiv-dativ singular
  • învălătucit
  • ‑nvălătucit
  • învălătucitului
  • ‑nvălătucitului
  • învălătucite
  • ‑nvălătucite
  • învălătucitei
  • ‑nvălătucitei
plural
  • învălătuciți
  • ‑nvălătuciți
  • învălătuciților
  • ‑nvălătuciților
  • învălătucite
  • ‑nvălătucite
  • învălătucitelor
  • ‑nvălătucitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învălătucit

  • 1. (Despre fire) Făcute ghem; (despre pânză, covoare etc.) strâns sul sau val.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încolăcit înfășurat 2 exemple
    exemple
    • Nu trecu mult și-n lumină răsări mușamaua învălătucită. DUNĂREANU, N. 14.
      surse: DLRLC
    • figurat Cînd și cînd, prin ruptura nourilor ce se rostogoleau ca ghemuri uriașe de păcură învălătucită, stelele își arătau strălucirea. ARDELEANU, D. 172.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi învălătuci
    surse: DEX '09 DEX '98

învălătuci învălătucire învălătucit

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) face ghem, vălătuc; a (se) înfășura, a (se) încolăci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încolăci înfășura antonime: dezvălătuci 4 exemple
    exemple
    • Ce zici dumneata de asta? a urmat ea scuturîndu-și zulufii învălătuciți în hîrtie. SADOVEANU, N. F. 138.
      surse: DLRLC
    • Apucă pe Păunaș adormit, îl învălătuci în scutece și în șorț. GALACTION, O. I 165.
      surse: DLRLC
    • Învălătucește struna pe deget și o face ghemușor. SEVASTOS, N. 5.
      surse: DLRLC
    • figurat Acum norii de fum negru... se învălătuceau înălțîndu-se pînă se topeau iar în văzduhul gălbui și tulbure. CAMIL PETRESCU, O. II 228.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A construi un perete din vălătuci.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • În + vălătuc
    surse: DEX '09 DEX '98