10 definiții pentru învârtitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învârtitu sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: învârti + -tură] 1-3 Învârtire (1-3). 4 (Pop) Ocol. 5 Învârtită (14). 6 (Pop) Piruetă. 7 (Pop) Întorsătură. 8 (Fig) Șiretlic. 9 (Fig) Manevră.

ÎNVÂRTITÚRĂ, învârtituri, s. f. 1. Faptul de a (se) învârti; mișcare în cerc, învârtire. ♦ (Pop.) Întorsătură, cotitură. 2. Fig. Manevră, șiretlic. – Învârti + suf. -tură.

ÎNVÂRTITÚRĂ, învârtituri, s. f. 1. Faptul de a (se) învârti; mișcare în cerc, învârtire. ♦ (Pop.) Întorsătură, cotitură. 2. Fig. Manevră, șiretlic. – Învârti + suf. -tură.

ÎNVÂRTITÚRĂ ~i f. Învârtire nerepetată. /a învârti + suf. ~tură

învârtitură f. 1. rezultatul învârtirii; 2. ocol.

ÎNVÎRTITÚRĂ, învîrtituri, s. f. 1. Faptul de a se învîrti; mișcare în cerc, învîrtire. Hora se sparse după două învîrtituri. ♦ Întorsătură, ocol. Turcilor că poruncea, Ca neferi îi trimitea Tot în țeara Moldovei, La-nvîrtitura Schelei S-aducă piatra Morii. TEODORESCU, P. P. 567. 2. Fig. Manevră, șiretlic. La întoarcere i-a povestit ea toată istoria, toate stăruințele și învîrtiturile unchiului, pînă să înduplece pe mama lor. VLAHUȚĂ, O. A. III 16.

învîrtitúră f., pl. ĭ. Rezultatu învîrtituriĭ: o învîrtitură a pămîntuluĭ în prejuru luĭ formează ziŭa și noaptea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învârtitúră s. f., g.-d. art. învârtitúrii; pl. învârtitúri

învârtitúră s. f., g.-d. art. învârtitúrii; pl. învârtitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNVÂRTITÚRĂ s. 1. v. rotație. 2. v. piruetă.

ÎNVÎRTITU s. 1. întoarcere, învîrteală, învîrtire, învîrtit, răsucire, rotație, rotire, rotit, (pop.) rotitură, rotocol. (O ~ de 360 de grade.) 2. piruetă, (înv.) sfîrlitură. (~ la vals.)

Intrare: învârtitură
învârtitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învârtitu
  • ‑nvârtitu
  • învârtitura
  • ‑nvârtitura
plural
  • învârtituri
  • ‑nvârtituri
  • învârtiturile
  • ‑nvârtiturile
genitiv-dativ singular
  • învârtituri
  • ‑nvârtituri
  • învârtiturii
  • ‑nvârtiturii
plural
  • învârtituri
  • ‑nvârtituri
  • învârtiturilor
  • ‑nvârtiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învârtitură

  • 1. Faptul de a (se) învârti; mișcare în cerc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: învârtire un exemplu
    exemple
    • Hora se sparse după două învârtituri.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • La întoarcere i-a povestit ea toată istoria, toate stăruințele și învîrtiturile unchiului, pînă să înduplece pe mama lor. VLAHUȚĂ, O. A. III 16.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Învârti + sufix -tură.
    surse: DEX '09 DEX '98