13 definiții pentru învârtecuș învârticuș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVÂRTECÚȘ, (2) învârtecușuri, s. n. 1. (În sintagma) Ineluș-învârtecuș = numele unui joc de copii în care unul dintre jucători trebuie să ghicească la cine se găsește un inel care trece din mână în mână. 2. (Rar) Întortochetură. [Var.: (reg.) învârticúș s. n.] – Învârteci (înv. „a învârti”) + suf. -uș.

învârtecuș sn [At: I. CR. II, 200 / V: (reg) ~tic~, ~eguș / Pl: ~uri / E: învârteci + -uș] 1 Obiect învârtit Si: întorsătură, întortochetură, sucitură. 2 (Îcs) Ineluș~ Joc de copii în care cineva trebuie să ghicească la cine se găsește un inel care trece din mână în mână. 3 (Reg; îf învârticuș) Adâncime cu vârtej dintr-o apă curgătoare.

ÎNVÂRTECÚȘ, (2) învârtecușuri, s. n. 1. (În sintagma) Ineluș-învârtecuș = numele unui joc de copii în care unul dintre jucători trebuie să ghicească la cine se găsește un inel care trece din mână în mână. 2. (Rar) Întortochetură. [Var.: (reg.) învârticúș s. n.] – Învârteci (înv. „a învârti” < învârti) + suf. -uș.

ÎNVÂRTECÚȘ ~uri n. 1): Ineluș-~ joc de copii, în care unul dintre participanți trebuie să ghicească la cine este inelul transmis pe neobservate de la un jucător la altul. 2) rar Loc unde ceva (mai ales un drum sau un râu) se întortochează; întortochetură. /a învârti + suf. ~uș

învârtecuș n. ceea ce se învârtește. V. ineluș.

ÎNVÂRTICÚȘ s. n. v. învârtecuș.

ÎNVÂRTICÚȘ s. n. v. învârtecuș.

învârticuș sn vz învârtecuș

ÎNVÎRTECÚȘ, învîrtecușuri, s. n. 1. (Mai ales în expr.) Ineluș-învîrtecuș = numele unui joc de copii, în care un inel trece din deget în deget, unul dintre copii trebuind să ghicească la cine se află inelul. După clacă se puneau cu toții la jocuri: de-a ineluș-învîrtecuș, de-a baba mija, de-a gaia, de-a cîrpa, și acestea se-ncheiau printr-o horă mare. GHICA, S. A. 59. 2. Întortochetură. Învîrtecușurile plasei. – Variantă: (regional) învîrticúș (ȘEZ. IV 117) s. n.

ÎNVÎRTICÚȘ s. n. v. învîrtecuș.

învîrtecúș adj. n. fără pl. (un cuv. format de copiĭ d. învîrtesc ca să rimeze cu ineluș într’un joc al lor). V. ineluș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învârtecúș (rar) s. n., pl. învârtecúșuri

învârtecúș s. n., pl. învârtecúșuri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

învârticúș, învârticușuri, s.n. – Mic vârtej de vânt sau rotire a apei în cercuri datorită unui obstacol. – Var. a lui învârtecuș (< învârteci „a învârti” + suf. -uș) (DEX, MDA).

Intrare: învârtecuș
învârtecuș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învârtecuș
  • ‑nvârtecuș
  • învârtecușul
  • învârtecușu‑
  • ‑nvârtecușul
  • ‑nvârtecușu‑
plural
  • învârtecușuri
  • ‑nvârtecușuri
  • învârtecușurile
  • ‑nvârtecușurile
genitiv-dativ singular
  • învârtecuș
  • ‑nvârtecuș
  • învârtecușului
  • ‑nvârtecușului
plural
  • învârtecușuri
  • ‑nvârtecușuri
  • învârtecușurilor
  • ‑nvârtecușurilor
vocativ singular
plural
învârticuș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învârticuș
  • ‑nvârticuș
  • învârticușul
  • învârticușu‑
  • ‑nvârticușul
  • ‑nvârticușu‑
plural
  • învârticușuri
  • ‑nvârticușuri
  • învârticușurile
  • ‑nvârticușurile
genitiv-dativ singular
  • învârticuș
  • ‑nvârticuș
  • învârticușului
  • ‑nvârticușului
plural
  • învârticușuri
  • ‑nvârticușuri
  • învârticușurilor
  • ‑nvârticușurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învârtecuș învârticuș

etimologie:

  • Învârteci (învechit „a învârti” din învârti) + sufix -uș.
    surse: DEX '98