învârtecuș sn [At: I. CR. II, 200 / V: (reg) ~tic~, ~eguș / Pl: ~uri / E: învârteci + -uș] 1 Obiect învârtit Si: întorsătură, întortochetură, sucitură. 2 (Îcs) Ineluș~ Joc de copii în care cineva trebuie să ghicească la cine se găsește un inel care trece din mână în mână. 3 (Reg; îf învârticuș) Adâncime cu vârtej dintr-o apă curgătoare.