13 definiții pentru înturna


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înturna [At: CORESI, PS. 20 / V: (înv) ~truna / Pzi: întorn / E: în- + turna] (Reg) 1-2 vtr (A face pe cineva să vină sau) a veni înapoi de unde a plecat Si: a (se) întoarce, a (se) înapoia. 3 vt (D. o stare afectivă) A cuprinde pe cineva din nou. 4-5 vtr A (se) îndrepta în direcția opusă celei în care se deplasa. 6-7 vtr A (se) întoarce de pe o parte pe alta Si: a (se) învârti, a (se) suci. 8 vt (D. un obiect) A întoarce cu josul în sus. 9 vt A reveni asupra celor spuse. 10 vt (Mtp; d. farmece) A întoarce asupra celui care l-a făcut. 11 vt (Rar; d. boli) A reveni. 12 vr (Rar) A-și renega religia. 13 vt (Îe) A ~ inima pe cineva să ... A simți nevoia să ... 14 vt (D. un împrumut) A restitui. 15 vt (D. un lucru amanetat) A da înapoi, la primirea banilor.

ÎNTURNÁ, întórn, vb. I. (Reg.) Refl. și tranz. 1. A veni sau a face pe cineva să vină înapoi; a (se) înapoia2, a (se) întoarce. ♦ Tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A cuprinde pe cineva din nou. 2. A (se) îndrepta în altă direcție. 3. A (se) întoarce de pe o parte pe alta; a (se) învârti, a (se) suci. – În + turna.

ÎNTURNÁ, întórn, vb. I. (Reg.) Refl. și tranz. 1. A veni sau a face pe cineva să vină înapoi; a (se) înapoia2, a (se) întoarce. ♦ Tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A cuprinde pe cineva din nou. 2. A (se) îndrepta în altă direcție. 3. A (se) întoarce de pe o parte pe alta; a (se) învârti, a (se) suci. – În + turna.

ÎNTURNÁ, întórn, vb. I. 1. Refl. A se întoarce (din drum), a se înapoia, a reveni. Dar să mă întorn unde lăsasem, adică la început. ARGHEZI, P. T. 84. S-a nemerit să apucați tot pe un drum ca să vă înturnați la domiciliu. CARAGIALE, O. I 46. Rămîi aici pînă la noapte, cînd s-a înturna împăratul de la vînătoare. CREANGĂ, P. 97. Sîrbul se tot ducea... Apoi vesel se-nturna, La sultan de se-nchina. ALECSANDRI, P. P. 108. ◊ Tranz. Suflă, doamne-un vînt, Suflă-l pe pămînt... Mîndra să-mi întoarne. ALECSANDRI, P. P. 189. (Fig.) Gîndul meu pe unde-aleargă Nu-i pasăre să-l întreacă... Numai puiul, dacă-ar vrea, Ca vîntul l-ar înturna. SEVASTOS, C. 84. 2. Tranz. A întoarce în altă parte, a îndrepta (în altă direcție), a mișca în direcție opusă. Se oprea din cînd în cînd și înturna repede spre mine doi ochi negri foarte lucitori. SADOVEANU, E. 122. Îi înturnai spatele. MARIAN, S. 66. Înturnă ochii și zări acele patru capete spăriate. NEGRUZZI, S. I 78. ◊ Fig- De ce taci cînd, fermecată, Inima-mi spre tine-ntorn? EMINESCU, O. I 206. ◊ Refl. Înturnîndu-se către munte, Lăzureanul dădu drumul unui strigăt puternic. SADOVEANU, O. A. II 207. Făcură o horă și începură a se înturna în dreapta și în stînga, cîntînd o arie sălbatică cu niște voci guturale. BOLINTINEANU, O. 298. Se înturnă către boieri și zise... NEGRUZZI, S. I 148. 3. Tranz. (Popular, despre stări fizice sau psihice) A cuprinde (pe cineva) din nou, a-i reveni (cuiva), v. întoarce. Te apucă și afurisita de boală; al patrulea an de cînd te tot întoarnă. CONTEMPORANUL, VII 490. Dragostea mă-ntoarnă iară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 9.

A ÎNTURNÁ întórn tranz. 1) A face să se întoarne; a înapoia; a întoarce. 2) (despre boli sau alte stări) A lovi din nou; a întoarce. /în + a turna

A SE ÎNTURNÁ mă întórn intranz. 1) A veni înapoi (de unde a plecat); a se înapoia; a se întoarce. 2) înv. A se întoarce cu fața (spre ceva sau cineva). /în + a turna

înturnà v. a întoarce din cale: să mă întorn cu vara4. [Vechiu-rom. turna = lat. medieval TORNARE, a se înturna].

întórn, a -urná v. tr. (în și torn saŭ lat *intornare). Întorc, aduc acasă: Dumnezeŭ să te întoarne cu bine. (Cr.). Distorc, recapăt (baniĭ ș. a.). Îmĭ întorn vorba, îmĭ schimb vorba (hotărîrea, învoĭala, promisiunea). V. refl. Revin la punctu de plecare: mă’ntorn acasă. Ploile se’ntoarnă, ploile revin. – E bine să se deosebească mă’ntorn (acasă) de mă’ntorc (la dreapta, în pat).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înturná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 întoárnă

înturná vb., ind. prez. 1 sg. întórn, 3 sg. și pl. întoárnă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTURNÁ vb. v. da, înapoia, întoarce, plăti, reapărea, recidiva, restitui, reveni, veni.

înturna vb. v. DA. ÎNAPOIA. ÎNTOARCE. PLĂTI. REAPĂREA. RECIDIVA. RESTITUI. REVENI. VENI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înturná, vb. tranz., refl. – (reg.) A (se) întoarce: „Cine focu o grebla? / Mândruțu’ dac-a-nturna” (Papahagi, 1925: 170). – Din în- + turna (< lat. tornare) (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

înturná, vb. tranz., refl. – A (se) întoarce: „Cine focu o grebla? / Mândruțu’ dac-a-nturna” (Papahagi 1925: 170). – Lat. tornare (Felecan 2011).

Intrare: înturna
verb (VT36)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înturna
  • ‑nturna
  • înturnare
  • ‑nturnare
  • înturnat
  • ‑nturnat
  • înturnatu‑
  • ‑nturnatu‑
  • înturnând
  • ‑nturnând
  • înturnându‑
  • ‑nturnându‑
singular plural
  • întoarnă
  • ‑ntoarnă
  • înturnați
  • ‑nturnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întorn
  • ‑ntorn
(să)
  • întorn
  • ‑ntorn
  • înturnam
  • ‑nturnam
  • înturnai
  • ‑nturnai
  • înturnasem
  • ‑nturnasem
a II-a (tu)
  • întorni
  • ‑ntorni
(să)
  • întorni
  • ‑ntorni
  • înturnai
  • ‑nturnai
  • înturnași
  • ‑nturnași
  • înturnaseși
  • ‑nturnaseși
a III-a (el, ea)
  • întoarnă
  • ‑ntoarnă
(să)
  • întoarne
  • ‑ntoarne
  • înturna
  • ‑nturna
  • înturnă
  • ‑nturnă
  • înturnase
  • ‑nturnase
plural I (noi)
  • înturnăm
  • ‑nturnăm
(să)
  • înturnăm
  • ‑nturnăm
  • înturnam
  • ‑nturnam
  • înturnarăm
  • ‑nturnarăm
  • înturnaserăm
  • ‑nturnaserăm
  • înturnasem
  • ‑nturnasem
a II-a (voi)
  • înturnați
  • ‑nturnați
(să)
  • înturnați
  • ‑nturnați
  • înturnați
  • ‑nturnați
  • înturnarăți
  • ‑nturnarăți
  • înturnaserăți
  • ‑nturnaserăți
  • înturnaseți
  • ‑nturnaseți
a III-a (ei, ele)
  • întoarnă
  • ‑ntoarnă
(să)
  • întoarne
  • ‑ntoarne
  • înturnau
  • ‑nturnau
  • înturna
  • ‑nturna
  • înturnaseră
  • ‑nturnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înturna înturnare regional

  • 1. A veni sau a face pe cineva să vină înapoi; a (se) înapoia, a (se) întoarce.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: reveni (veni) înapoia (vb.) întoarce 6 exemple
    exemple
    • Dar să mă întorn unde lăsasem, adică la început. ARGHEZI, P. T. 84.
      surse: DLRLC
    • S-a nemerit să apucați tot pe un drum ca să vă înturnați la domiciliu. CARAGIALE, O. I 46.
      surse: DLRLC
    • Rămîi aici pînă la noapte, cînd s-a înturna împăratul de la vînătoare. CREANGĂ, P. 97.
      surse: DLRLC
    • Sîrbul se tot ducea... Apoi vesel se-nturna, La sultan de se-nchina. ALECSANDRI, P. P. 108.
      surse: DLRLC
    • Suflă, doamne-un vînt, Suflă-l pe pămînt... Mîndra să-mi întoarne. ALECSANDRI, P. P. 189.
      surse: DLRLC
    • figurat Gîndul meu pe unde-aleargă Nu-i pasăre să-l întreacă... Numai puiul, dacă-ar vrea, Ca vîntul l-ar înturna. SEVASTOS, C. 84.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv (Despre o stare afectivă sau maladivă) A cuprinde pe cineva din nou.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Te apucă și afurisita de boală; al patrulea an de cînd te tot întoarnă. CONTEMPORANUL, VII 490.
        surse: DLRLC
      • Dragostea mă-ntoarnă iară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 9.
        surse: DLRLC
  • 2. A (se) îndrepta în altă direcție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 7 exemple
    exemple
    • Se oprea din cînd în cînd și înturna repede spre mine doi ochi negri foarte lucitori. SADOVEANU, E. 122.
      surse: DLRLC
    • Îi înturnai spatele. MARIAN, S. 66.
      surse: DLRLC
    • Înturnă ochii și zări acele patru capete spăriate. NEGRUZZI, S. I 78.
      surse: DLRLC
    • figurat De ce taci cînd, fermecată, Inima-mi spre tine-ntorn? EMINESCU, O. I 206.
      surse: DLRLC
    • Înturnîndu-se către munte, Lăzureanul dădu drumul unui strigăt puternic. SADOVEANU, O. A. II 207.
      surse: DLRLC
    • Făcură o horă și începură a se înturna în dreapta și în stînga, cîntînd o arie sălbatică cu niște voci guturale. BOLINTINEANU, O. 298.
      surse: DLRLC
    • Se înturnă către boieri și zise... NEGRUZZI, S. I 148.
      surse: DLRLC
  • 3. A (se) întoarce de pe o parte pe alta; a (se) învârti, a (se) suci.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: suci (vb.) întoarce învârti

etimologie:

  • În + turna
    surse: DEX '09 DEX '98