11 definiții pentru întunecime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întunecime sf [At: ALECSANDRI, P. III, 5 / Pl: ~mi / E: întuneca + -ime] 1 Întuneric adânc, de nepătruns Si: beznă, obscuritate, (înv) întunecăciune (1), întunericime (1). 2 (Gmț; urmat de pronume posesiv) Apelativ cu care se adresează diavolii mai marilor lor Cf Luminăția-Ta, Măria-Ta. 3-4 (Ccr) (Loc sau) spațiu întunecos Si: (înv) întunericime (2-3). 5 (Pop; îs) ~ de soare Eclipsă. 6 (Înv, fig; rar) Mulțime nenumărată. 7 (Fig) Lipsă de cultură.

ÎNTUNECÍME, întunecimi, s. f. Întuneric adânc, de nepătruns; beznă, obscuritate. ◊ (Pop.) Întunecime de soare = eclipsă de soare. – Întuneca + suf. -ime.

ÎNTUNECÍME, întunecimi, s. f. Întuneric adânc, de nepătruns; beznă, obscuritate. ◊ (Pop.) Întunecime de soare = eclipsă de soare. – Întuneca + suf. -ime.

ÎNTUNECÍME, întunecimi, s. f. Întuneric adînc, beznă, obscuritate. Pădurea se desfăcea ca două aripi negre, prin întunecimea serii. SADOVEANU, O. IV 465. Și sosind l-al porții prag, Vom vorbi-n întunecime. EMINESCU, O. I 55. Apriga furtună Prin neagra-ntunecime răspînde reci fiori. ALECSANDRI, P. A. 110. ◊ (Personificat) Cu vreascuri uscate, puse mai dinainte la adăpost, ațîțai un foc uriaș, și întunecimile îngrozite fugiră să-și adăpostească frica lor la marginile cele mai depărtate ale pămîntului. HOGAȘ, M. N. 179. ◊ (Popular) Întunecime de soare = eclipsă de soare.

ÎNTUNECÍME ~i f. Întuneric de nepătruns; beznă. /întúnec + suf. ~ime

întunecime f. 1. întuneric adânc; 2. întunecarea soarelui sau a lunei, eclipsă; 3. fig. lipsă de civilizațiune, barbarie: îți place peste țară să’ntinzi întunecime AL.

întunecíme f. Mare întuneric, întuneric. Eclipsă de soare orĭ de lună. Fig. Incultură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întunecíme s. f., g.-d. art. întunecímii; pl. întunecími

întunecíme s. f., g.-d. art. întunecímii; pl. întunecími


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTUNECÍME s. 1. v. beznă. 2. v. întuneric.

ÎNTUNECIME s. 1. beznă, întunecare, întuneric, negură, obscuritate, (livr.) tenebre (pl.), (rar) negureală, (Transilv.) șutic, (înv.) întunec, întunericime, (fig.) negru, noapte. (Era o ~ de nepătruns.) 2. întuneric, obscuritate, umbră. (~ nopții se întinde peste natură.)

Intrare: întunecime
întunecime substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întunecime
  • ‑ntunecime
  • întunecimea
  • ‑ntunecimea
plural
  • întunecimi
  • ‑ntunecimi
  • întunecimile
  • ‑ntunecimile
genitiv-dativ singular
  • întunecimi
  • ‑ntunecimi
  • întunecimii
  • ‑ntunecimii
plural
  • întunecimi
  • ‑ntunecimi
  • întunecimilor
  • ‑ntunecimilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întunecime

  • 1. Întuneric adânc, de nepătruns.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: beznă obscuritate întuneric antonime: lumină 4 exemple
    exemple
    • Pădurea se desfăcea ca două aripi negre, prin întunecimea serii. SADOVEANU, O. IV 465.
      surse: DLRLC
    • Și sosind l-al porții prag, Vom vorbi-n întunecime. EMINESCU, O. I 55.
      surse: DLRLC
    • Apriga furtună Prin neagra-ntunecime răspînde reci fiori. ALECSANDRI, P. A. 110.
      surse: DLRLC
    • personificat Cu vreascuri uscate, puse mai dinainte la adăpost, ațîțai un foc uriaș, și întunecimile îngrozite fugiră să-și adăpostească frica lor la marginile cele mai depărtate ale pămîntului. HOGAȘ, M. N. 179.
      surse: DLRLC
    • 1.1. popular Întunecime de soare = eclipsă de soare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Întuneca + sufix -ime.
    surse: DEX '09 DEX '98