25 de definiții pentru întristare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întristare sf [At: CANTEMIR, IST. 123 / V: (înv) ~res~ / Pl: ~tări / E: întrista] 1 Tristețe. 2 Doliu.

ÎNTRISTÁRE, întristări, s. f. Faptul de a (se) întrista; tristețe, mâhnire, amărăciune; îndurerare. – V. întrista.

ÎNTRISTÁRE, întristări, s. f. Faptul de a (se) întrista; tristețe, mâhnire, amărăciune; îndurerare. – V. întrista.

ÎNTRISTÁRE, întristări, s. f. Faptul de a (se) întrista; tristețe, mîhnire, amărăciune. Întristările au distilat în mine veninul trudei. SADOVEANU, A. L. 11. Văd lumea-n întristare, Ca sufletu-mi cernit. ALECSANDRI, P. I 178. O întristare adîncă se vedea pe fața lui. NEGRUZZI, S. I 31.

întristare f. suferință morală cauzată de ceva supărător. [V. trist].

întristáre f. Acțiunea de a saŭ de a te întrista, tristeță: întristarea celuĭ ce șĭ-a perdut copiiĭ. V. jale, măhnire.

întrista vtr [At: PSALT. 295/12 / V: (înv) ~res~ / Pzi: ~tez și (rar) întrist / E: în- + trist] 1-2 (A face pe cineva să devină sau) a deveni trist Si: a (se) mâhni, a (se) îndurera.

ÎNTRISTÁ, întristez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină trist; a (se) mâhni; a (se) îndurera. – În + trist.

ÎNTRISTÁ, întristez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină trist; a (se) mâhni; a (se) îndurera. – În + trist.

ÎNTRISTÁ, întristez, vb. I. Refl. A deveni trist; a se mîhni. Și tu, te-ai întristat fără pricină. C. PETRESCU, C. V. 204. Se căina și se întrista în sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26. Iordachi se întrista, Dar pe gînduri mult nu sta. ALECSANDRI, P. P. 181. ◊ Tranz. fact. Te întristează mult lucrul acesta? SAHIA, N. 46. Nu i le-a spus pînă acuma ca să nu-l întristeze. REBREANU, R. I 253. O vreme urîtă mă întristează. NEGRUZZI, S. I 57.

A ÎNTRISTÁ ~éz tranz. A face să se întristeze; a amărî; a scârbi. [Sil. în-tris-] /în + trist

A SE ÎNTRISTÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A deveni trist; a se amărî; a se scârbi; a se posomorî; a se mâhni. /în + trist

întristà v. a (se) face trist, a cauza supărare.

întristéz v. tr. (d. trist). Fac trist, fac durere sufletuluĭ. V. refl. Devin trist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întristáre s. f., g.-d. art. întristắrii; pl. întristắri

întristáre s. f., g.-d. art. întristării; pl. întristări

întristá (a ~) vb., ind. prez. 3 întristeáză

întristá vb., ind. prez. 1 sg. întristéz, 3 sg. și pl. întristeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTRISTÁRE s. 1. v. mâhnire. 2. îndurerare, mâhnire, (fig.) rănire. (~ a unei persoane.) 3. durere, mâhnire, (înv.) dosadă. (Ce ~ să aud cele ce-mi spui!) 4. v. posomoreală. 5. v. tristețe.

ÎNTRISTARE s. 1. amărăciune, mîhnire, necaz, supărare, tristețe, (înv. și pop.) obidire, (pop.) obidă, (înv. și reg.) scîrbă, (Transilv., Mold. și Bucov.) bănat, (înv.) mîhneală, mîhniciune, scîrbie, (fig.) cătrănire. (Ți-a trecut ~?) 2. îndurerare, mîhnire, (fig.) rănire. (~ unei persoane.) 3. durere, mîhnire, (înv.) dosadă. (Ce ~ să aud cele ce-mi spui!) 4. mîhnire, posomoreală, tristețe, (rar) posăceală, (fig.) înnorare. (~ i se vedea pe obraz.) 5. duioșie, durere, jale, tristețe. (~ exprimată de o doină.)

Întristare ≠ bucurie, veselie, voioșie

ÎNTRISTÁ vb. 1. v. mâhni. 2. a afecta, a durea, a îndurera, a mâhni, (înv.) a dosădi, (fig.) a răni. (Mă ~ ce-mi spui.) 3. v. posomorî.

ÎNTRISTA vb. 1. a (se) amărî, a (se) indispune, a (se) îndurera, a (se) mîhni, a (se) necăji, a (se) supăra, (înv. și pop.) a (se) obidi, (înv. și reg.) a (se) scîrbi, (înv.) a (se) oțărî, a (se) rîvni, (fig.) a (se) cătrăni. (L-ai ~ pe tata cu vorbele tale.) 2. a durea, a îndurera, a mîhni, (înv.) a dosădi, (fig.) a răni. (Mă ~ ce-mi spui.) 3. a (se) mîhni, a (se) posomorî, (înv.) a (se) tînji, (fig.) a (se) înnegura, a (se) înnora, a (se) întuneca, a (se) mohorî. (De ce te-ai ~ ?)

A (se) întrista ≠ a (se) bucura, a (se) înveseli, a (se) veseli, a se amuza, a se învoioșa

A se întrista ≠ a se bucura, a se înveseli


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

întristare, întristări s. f. (intl.) 1. notă de plată. 2. întristări.

a băga (pe cineva) la întristare expr. a aresta (pe cineva), a băga (pe cineva) la închisoare.

Intrare: întristare
întristare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întristare
  • ‑ntristare
  • întristarea
  • ‑ntristarea
plural
  • întristări
  • ‑ntristări
  • întristările
  • ‑ntristările
genitiv-dativ singular
  • întristări
  • ‑ntristări
  • întristării
  • ‑ntristării
plural
  • întristări
  • ‑ntristări
  • întristărilor
  • ‑ntristărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întristare

etimologie:

  • vezi întrista
    surse: DEX '09 DEX '98

întrista întristare întristat

  • 1. A deveni sau a face să devină trist; a (se) mâhni; a (se) îndurera.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mâhni îndurera antonime: bucura înveseli 6 exemple
    exemple
    • Și tu, te-ai întristat fără pricină. C. PETRESCU, C. V. 204.
      surse: DLRLC
    • Se căina și se întrista în sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26.
      surse: DLRLC
    • Iordachi se întrista, Dar pe gînduri mult nu sta. ALECSANDRI, P. P. 181.
      surse: DLRLC
    • Te întristează mult lucrul acesta? SAHIA, N. 46.
      surse: DLRLC
    • Nu i le-a spus pînă acuma ca să nu-l întristeze. REBREANU, R. I 253.
      surse: DLRLC
    • O vreme urîtă mă întristează. NEGRUZZI, S. I 57.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + trist
    surse: DEX '09 DEX '98