24 de definiții pentru întretăiere întretăiare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTRETĂIÉRE, întretăieri, s. f. Acțiunea de a se întretăia și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Loc unde se întretaie două elemente; intersecție. – V. întretăia.

ÎNTRETĂIÉRE, întretăieri, s. f. Acțiunea de a se întretăia și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Loc unde se întretaie două elemente; intersecție. – V. întretăia.

întretăiere sf [At: MELIK, G. 187 / V: (rar) ~iare / Pl: ~ri / E: întretăia] 1-2 Tăiere de-a curmezișul (la mijloc sau) în mai multe locuri. 3 (Fig) Întrerupere a ceva prin tăiere. 4 (Ccr) Intersecție.

ÎNTRETĂIÉRE, întretăieri, s. f. Acțiunea de a se întretăia și rezultatul ei; încrucișare, intersecție. La întretăierea drumurilor.

ÎNTRETĂIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) întretăia și rezultatul ei; încrucișare, intersecție. [Pron. -tă-ie-. / < întretăia].

ÎNTRETĂIÁ, întretái, vb. I. Refl. recipr. (Despre linii, drumuri etc.) A se intersecta, a se încrucișa. [Pr.: -tă-ia] – Între1- + tăia (după fr. entrecouper).

ÎNTRETĂIÁ, întretái, vb. I. Refl. recipr. (Despre linii, drumuri etc.) A se intersecta, a se încrucișa. [Pr.: -tă-ia] – Între1- + tăia (după fr. entrecouper).

întretăia [At: KLOPȘTOCK, F. 309 / P: ~tă-ia / Pzi: ~tai / E: între + tăia] 1-2 vt A tăia ceva de-a curmezișul (la mijloc sau) în mai multe locuri. 3 vt (Fig) A întrerupe ceva prin tăiere. 4 vrr (Nob) A se tăia unul pe altul. 5 vrr (D. linii, drumuri etc.) A se intersecta.

întretăiare sf vz întretăiere

ÎNTRETĂIÁ, întretái, vb. I. 1. Refl. reciproc. A se încrucișa, a se intersecta. O, fără să presimți ce drumuri se-ntretaie, Un zîmbet vag ai ridicat spre astru. CAMIL PETRESCU, V. 26. ◊ Fig. Nechezuri sfîșietoare se-ntretăiau. CAMILAR, N. II 458. Îngîndurat, lăsă cugetul să prefire judecăți încă nelimpezite, fugind, întretăindu-se, amestecîndu-se, revenind, ca rotirea vertiginoasă a priveliștilor. C. PETRESCU, A. 395. Zboară vești contradictorii, Se-ntretaie știrile. TOPÎRCEANU, B. 51. 2. Tranz. A întrerupe. Glas întretăiat de niște grozave suspine. CAMILAR, N. I 185.

ÎNTRETĂIÁ vb. I. tr., refl. (Despre linii, drumuri etc.) A face o intersecție; a (se) încrucișa, a (se) intersecta. [< între + tăia, după fr. entrecouper].

ÎNTRETĂIÁ vb. tr., refl. a (se) încrucișa, a (se) intersecta. (după fr. /s’/entrecouper)

A ÎNTRETĂIÁ întretái tranz. A tăia de-a curmezișul; a intersecta. [Sil. în-tre-tă-ia] /între- + a tăia

A SE ÎNTRETĂIÁ pers. 3 se întretáie intranz. (despre drumuri, linii) A veni din direcții diferite, întâlnindu-se într-un punct; a se încrucișa; a se intersecta. /între- + a tăia

întretăià v. 1. a tăia în diferite locuri; 2. fig. a întrerupe adesea: vorbele-i pe baze mor ’ntretăiate BOL.

*întretáĭ, -tăĭát, a -tăĭá v. tr. (după fr. entrecouper). Taĭ în diferite locurĭ: podurile întretaĭe rîu. Întrerup: suspinele îĭ întretăĭaŭ vocea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întretăiére s. f., g.-d. art. întretăiérii; pl. întretăiéri

!întretăiá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă întretái, 2 sg. te întretái, 3 se întretáie, 1 pl. ne întretăiém, 2 pl. vă întretăiáți; conj. prez. 3 se întretáie; ger. întretăíndu-se; part. întretăiát


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTRETĂIÉRE s. 1. interferență, intersectare, încrucișare. (~ de linii.) 2. v. răspântie.

ÎNTRETĂIERE s. 1. interferență, intersectare, încrucișare. (~ de linii.) 2. (concr.) intersecție, încrucișare, răscruce, răspîntie, (pop.) cruce, furca-drumului. (La ~ unui drum.)

ÎNTRETĂIÁ vb. a se interfera, a se intersecta, a se încrucișa, (rar) a se strătăia, a se tăia. (Linii care se ~.)

ÎNTRETĂIA vb. a se interfera, a se intersecta, a se încrucișa, (rar) a se strătăia, a se tăia. (Linii care se ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎNTRETĂIERE. Subst. Întretăiere, intersecție, încrucișare, încrucișat, crucișătură (reg.). Punct de intersecție, răscruce, răspîntie, cruce (furcă) de drumuri, nod, noduleț (dim.); nod de cale ferată. Răscrucile cerului, crucea amiezii. Confluență; interferență; împletire, împletit, împletitură; întrepătrundere. Traversare. Cruce, cruciuliță (dim.), cruciță (rar); fofelniță, răscruce. Adj. Întretăiat, încrucișat, cruciș, în cruce. Nodal. Confluent, întrețesut: împletit. Vb. A se întretăia, a se intersecta, a se încrucișa, a face cruce, a se împleti (fig.), a se întîlni, a i se face (cuiva) calea cruce cu cineva. A intersecta. A interfera. A împleti; a întrețese. A se întrețese (fig.), a se întrepătrunde. A traversa, a trece peste.... A încrucișa, a cruci (rar), a pune (a așeza) cruciș. Adv. Cruciș, în cruciș, cruce, în cruce, în răscruce. V. apropiere, coeziune, convergență, legătură, unire.

Intrare: întretăiere
întretăiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întretăiere
  • ‑ntretăiere
  • întretăierea
  • ‑ntretăierea
plural
  • întretăieri
  • ‑ntretăieri
  • întretăierile
  • ‑ntretăierile
genitiv-dativ singular
  • întretăieri
  • ‑ntretăieri
  • întretăierii
  • ‑ntretăierii
plural
  • întretăieri
  • ‑ntretăieri
  • întretăierilor
  • ‑ntretăierilor
vocativ singular
plural
întretăiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întretăiare
  • ‑ntretăiare
  • întretăiarea
  • ‑ntretăiarea
plural
  • întretăieri
  • ‑ntretăieri
  • întretăierile
  • ‑ntretăierile
genitiv-dativ singular
  • întretăieri
  • ‑ntretăieri
  • întretăierii
  • ‑ntretăierii
plural
  • întretăieri
  • ‑ntretăieri
  • întretăierilor
  • ‑ntretăierilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întretăiere întretăiare

etimologie:

  • vezi întretăia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

întretăia întretăiere întretăiare

  • 1. (Despre linii, drumuri etc.) A se intersecta, a se încrucișa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: intersecta încrucișa attach_file 4 exemple
    exemple
    • O, fără să presimți ce drumuri se-ntretaie, Un zîmbet vag ai ridicat spre astru. CAMIL PETRESCU, V. 26.
      surse: DLRLC
    • figurat Nechezuri sfîșietoare se-ntretăiau. CAMILAR, N. II 458.
      surse: DLRLC
    • figurat Îngîndurat, lăsă cugetul să prefire judecăți încă nelimpezite, fugind, întretăindu-se, amestecîndu-se, revenind, ca rotirea vertiginoasă a priveliștilor. C. PETRESCU, A. 395.
      surse: DLRLC
    • figurat Zboară vești contradictorii, Se-ntretaie știrile. TOPÎRCEANU, B. 51.
      surse: DLRLC

etimologie: