15 definiții pentru întreprinzător (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTREPRINZĂTOR, -OÁRE, întreprinzători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care are spirit de acțiune; care are inițiativă. 2. S. m. și f. Persoană fizică autorizată sau persoană juridică având sarcina înființării, gestionării, organizării și conducerii unei afaceri, la care participă cu capitalul său și (sau) cu capital atras. – Întreprinde + suf. -ător.

întreprinzător, ~oare [At: MACEDONSKI, O. I, 83 / Pl: ~i, ~oare / E: întreprinde + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care are spirit de inițiativă. 3-4 smf, a (Om) îndrăzneț. 5-6 smf, a (Persoană) care începe o afacere. 7 sm Antreprenor.

ÎNTREPRINZĂTÓR, -OÁRE, întreprinzători, -oare, adj. Care are spirit de acțiune; care are inițiativă. – Întreprinde + suf. -ător.

ÎNTREPRINZĂTÓR, -OÁRE, întreprinzători, -oare, adj. Care se apucă ușor și fără teamă de o acțiune, de un lucru; cu inițiativă, îndrăzneț. Scarlat dă dovadă de spirit întreprinzător. C. PETRESCU, Î. II 67.

ÎNTREPRINZĂTÓR, -OÁRE adj. Care este gata să întreprindă ceva; cu inițiativă. ♦ Îndrăzneț. [< întreprinde + -(ă)tor].

ÎNTREPRINZĂTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (persoană) cu spirit de acțiune, cu inițiativă; (cel) care întreprinde o acțiune. (< întreprinde + -ător)

ÎNTREPRINZĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care știe să întreprindă acțiunile necesare (la momentul oportun); care vădește inițiativă. /a întreprinde + suf. ~ător

întreprinzător a. care are curajul de a întreprinde, de a face ceva. ║ m. cel ce întreprinde cu ghiotura anumite lucrări sau furnituri mari.

*întreprinzătór, -oáre adj. Îndrăzneț, intrepid: general întreprinzător. S. m. Rar. Antreprenor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întreprinzătór (-tre-prin-) adj. m., s. m., pl. întreprinzătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. întreprinzătoáre

întreprinzătór adj. m. (sil. -prin-) prinzător

întreprind, -ndă 3 conj., -nsei 1 aor., -nzător adj. v.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTREPRINZĂTÓR adj., s. 1. adj. descurcăreț, (fig.) dezghețat. (O fire ~oare.) 2. s. v. investitor.

ÎNTREPRINZĂTOR adj. descurcăreț, (fig.) dezghețat. (O fire ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎNTREPRINZĂTÓR, -OÁRE (< întreprindere) adj., s. m. 1. Adj. Care trece ușor la acțiune, care are inițiativă. 2. S. m. Persoană fizică sau grup de persoane care își asumă sarcina înființării, gestionării, organizării și conducerii unei afaceri, la care participă cu capitalul său și/sau cu capital atras. Î. are ca scop creșterea profitului și valorii firmei prin asigurarea unei flexibilități maxime a activității, în funcție de semnalele pieței.

Intrare: întreprinzător (adj.)
întreprinzător1 (adj.) adjectiv
  • silabație: în-tre-prin- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întreprinzător
  • ‑ntreprinzător
  • întreprinzătorul
  • întreprinzătoru‑
  • ‑ntreprinzătorul
  • ‑ntreprinzătoru‑
  • întreprinzătoare
  • ‑ntreprinzătoare
  • întreprinzătoarea
  • ‑ntreprinzătoarea
plural
  • întreprinzători
  • ‑ntreprinzători
  • întreprinzătorii
  • ‑ntreprinzătorii
  • întreprinzătoare
  • ‑ntreprinzătoare
  • întreprinzătoarele
  • ‑ntreprinzătoarele
genitiv-dativ singular
  • întreprinzător
  • ‑ntreprinzător
  • întreprinzătorului
  • ‑ntreprinzătorului
  • întreprinzătoare
  • ‑ntreprinzătoare
  • întreprinzătoarei
  • ‑ntreprinzătoarei
plural
  • întreprinzători
  • ‑ntreprinzători
  • întreprinzătorilor
  • ‑ntreprinzătorilor
  • întreprinzătoare
  • ‑ntreprinzătoare
  • întreprinzătoarelor
  • ‑ntreprinzătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întreprinzător (adj.)

  • 1. Care are spirit de acțiune; care are inițiativă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: îndrăzneț attach_file un exemplu
    exemple
    • Scarlat dă dovadă de spirit întreprinzător. C. PETRESCU, Î. II 67.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Întreprinde + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN