10 definiții pentru întregi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTREGÍ, întregesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face întreg (1), deplin, unitar; a (se) completa. – V. întreg.

ÎNTREGÍ, întregesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face întreg (1), deplin, unitar; a (se) completa. – V. întreg.

întregi [At: PSALT. 122/10 / V: (cscj) ~ega / Pzi: ~egesc / E: întreg] 1-2 vtr A (se) face complet Si: a (se) completa. 3-4 vtr (A face să devină sau) a deveni deplin. 5-6 vtr (A face să-și recapete sau) a-și recăpăta unitatea. 7 vt A compune din nou Si: a reface. 8 vr (Înv) A se însănătoși. 9 vr (Pex) A se îngrășa. 10 vr (Nob) A se integra.

ÎNTREGÍ, întregesc, vb. IV. Tranz. A face întreg, deplin; a completa. Și eu însumi voi veni într-o zi aci, sub turnul de veghe seculară, să întregesc și să cîștig această înțelepciune. GALACTION, O. I 218.

A ÎNTREGÍ ~ésc tranz. A face să fie întreg, plin (adăugând ceea ce lipsește); a completa; a complini. [Sil. în-tre-] /Din întreg

întregì v. a face întreg, a completa.

întregésc v. tr. Fac întreg, completez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întregésc, imperf. 3 sg. întregeá; conj. prez. 3 întregeáscă

întregí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întregésc, imperf. 3 sg. întregeá; conj. prez. 3 sg. și pl. întregeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTREGÍ vb. 1. v. completa. 2. v. reconstitui.

ÎNTREGI vb. 1. a completa, a împlini, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (A ~ pînă la suma de...) 2. a recompune, a reconstitui, a reface. (A ~ scheletul unui mamifer fosil.)

Intrare: întregi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întregi
  • ‑ntregi
  • întregire
  • ‑ntregire
  • întregit
  • ‑ntregit
  • întregitu‑
  • ‑ntregitu‑
  • întregind
  • ‑ntregind
  • întregindu‑
  • ‑ntregindu‑
singular plural
  • întregește
  • ‑ntregește
  • întregiți
  • ‑ntregiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întregesc
  • ‑ntregesc
(să)
  • întregesc
  • ‑ntregesc
  • întregeam
  • ‑ntregeam
  • întregii
  • ‑ntregii
  • întregisem
  • ‑ntregisem
a II-a (tu)
  • întregești
  • ‑ntregești
(să)
  • întregești
  • ‑ntregești
  • întregeai
  • ‑ntregeai
  • întregiși
  • ‑ntregiși
  • întregiseși
  • ‑ntregiseși
a III-a (el, ea)
  • întregește
  • ‑ntregește
(să)
  • întregească
  • ‑ntregească
  • întregea
  • ‑ntregea
  • întregi
  • ‑ntregi
  • întregise
  • ‑ntregise
plural I (noi)
  • întregim
  • ‑ntregim
(să)
  • întregim
  • ‑ntregim
  • întregeam
  • ‑ntregeam
  • întregirăm
  • ‑ntregirăm
  • întregiserăm
  • ‑ntregiserăm
  • întregisem
  • ‑ntregisem
a II-a (voi)
  • întregiți
  • ‑ntregiți
(să)
  • întregiți
  • ‑ntregiți
  • întregeați
  • ‑ntregeați
  • întregirăți
  • ‑ntregirăți
  • întregiserăți
  • ‑ntregiserăți
  • întregiseți
  • ‑ntregiseți
a III-a (ei, ele)
  • întregesc
  • ‑ntregesc
(să)
  • întregească
  • ‑ntregească
  • întregeau
  • ‑ntregeau
  • întregi
  • ‑ntregi
  • întregiseră
  • ‑ntregiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întregi întregire întregit

  • 1. A (se) face întreg, deplin, unitar; a (se) completa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: completa complini un exemplu
    exemple
    • Și eu însumi voi veni într-o zi aci, sub turnul de veghe seculară, să întregesc și să cîștig această înțelepciune. GALACTION, O. I 218.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi întreg
    surse: DEX '09 DEX '98