8 definiții pentru însorit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSORÍT, -Ă, însoriți, -te, adj. (Despre locuri, clădiri etc.) Luminos. ♦ (Despre timp) Cu soare; senin. ♦ Fig. Vesel, luminos. – V. însori.

ÎNSORÍT, -Ă, însoriți, -te, adj. (Despre locuri, clădiri etc.) Luminos. ♦ (Despre timp) Cu soare; senin. ♦ Fig. Vesel, luminos. – V. însori.

însorit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: însori] 1 (D. locuri, clădiri etc.) Luminos. 2 (D. timp) Cu soare Si: senin. 3 (Fig) Vesel.

ÎNSORÍT, -Ă, însoriți, -te, adj. 1. (Despre locuri, clădiri etc.) Încălzit, luminat de soare, bătut de razele soarelui. Uliță însorită. ♦ (Despre zile, vreme etc.) Cu soare, senin. Ziua era însorită, vînt nu adia. SADOVEANU, F. J. 489. Fu și el foarte activ în duminica asta însorită. CAMIL PETRESCU, O. II 115. 2. Fig. Vesel, luminat, senin. Au băut pe rînd... și le erau privirile însorite. SADOVEANU, N. P. 119.

ÎNSORÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SE ÎNSORI. 2) (despre timp sau despre perioade de timp) Care este cu mult soare. 3) (despre locuri) Care se află în bătaia soarelui. 4) (despre față, privire) Care este plin de seninătate. /v. a însori

însorit a. luminat de soare: dimineață însorită.

*însorít adj. (după fr. ensoleillé). Plin de soare.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSORÍT adj. 1. v. frumos. 2. (rar) soros, (pop.) sorit. (Un loc ~.)

ÎNSORIT adj. 1. frumos, senin, (rar) soros, (pop.) sorit. (O zi ~.) 2. (rar) soros, (pop.) sorit. (Un loc ~.)

Intrare: însorit
însorit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însorit
  • ‑nsorit
  • însoritul
  • însoritu‑
  • ‑nsoritul
  • ‑nsoritu‑
  • însori
  • ‑nsori
  • însorita
  • ‑nsorita
plural
  • însoriți
  • ‑nsoriți
  • însoriții
  • ‑nsoriții
  • însorite
  • ‑nsorite
  • însoritele
  • ‑nsoritele
genitiv-dativ singular
  • însorit
  • ‑nsorit
  • însoritului
  • ‑nsoritului
  • însorite
  • ‑nsorite
  • însoritei
  • ‑nsoritei
plural
  • însoriți
  • ‑nsoriți
  • însoriților
  • ‑nsoriților
  • însorite
  • ‑nsorite
  • însoritelor
  • ‑nsoritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însorit

  • 1. Despre locuri, clădiri etc.:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: luminos un exemplu
    exemple
    • Uliță însorită.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre timp) Cu soare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: senin 2 exemple
      exemple
      • Ziua era însorită, vînt nu adia. SADOVEANU, F. J. 489.
        surse: DLRLC
      • Fu și el foarte activ în duminica asta însorită. CAMIL PETRESCU, O. II 115.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Au băut pe rînd... și le erau privirile însorite. SADOVEANU, N. P. 119.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi însori
    surse: DEX '09 DEX '98