13 definiții pentru însărcina


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

însărcina [At: TETRAEV. (1574), 218 / Pzi: ~nez / E: în- + sarcină] 1 vt A încredința cuiva îndeplinirea unei acțiuni. 2 vr A lua asupra sa o sarcină. 3 vf A face ca o femeie să devină gravidă. 4 vt A împuternici.

ÎNSĂRCINÁ, însărcinez, vb. I. Tranz. 1. A încredința cuiva îndeplinirea unei acțiuni; a da cuiva o sarcină. ♦ Refl. A lua asupra sa o sarcină. 2. A face ca o femeie să devină gravidă. – În + sarcină.

ÎNSĂRCINÁ, însărcinez, vb. I. Tranz. 1. A încredința cuiva îndeplinirea unei acțiuni; a da cuiva o sarcină. ♦ Refl. A lua asupra sa o sarcină. 2. A face ca o femeie să devină gravidă. – În + sarcină.

ÎNSĂRCINÁ, însărcinez, vb. I. Tranz. A da, a încredința cuiva îndeplinirea unei lucrări, a unei munci (de răspundere); a da cuiva o sarcină. Costache Spînu fu însărcinat să construiască barăci de-a lungul traseului pentru adăpostul materialelor și mașinilor. JIANU, C. 173. Cuconu Alecu m-au însărcinat să-l dau d-tale [răvașul]. ALECSANDRI, T. I 71. Guvernul nostru mă însărcină cu o misie. NEGRUZZI, S. I 67. ♦ Refl. A lua asupra sa o sarcină, a se angaja la o lucrare. Cînd s-a înființat aici școala statului, comuna s-a însărcinat să dea un local potrivit. REBREANU, I. 83. Am bună nădejde să isprăvești cu bine slujba, cu care te-ai însărcinat de bunăvoie. ISPIRESCU, L. 18. Se însărcină să aducă trăsuri de plecare. BOLINTINEANU, O. 269.

A ÎNSĂRCINÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A face responsabil de îndeplinirea unui lucru; a pune să răspundă de o misiune. 2) A face să capete sarcină; a lăsa gravidă; a îngreuna. /în + sarcină

însărciná v. 1. a pune cuiva sarcina; 2. a da ordine; 3. a lua asupră-și.

însărcinéz v. tr. (d. sarcină). Daŭ cuĭva o sarcină, o misiune, un ordin: ministeru l-a însărcinat să cerceteze. Îngreunez, fac gravidă. V. refl. Mă oblig să, mă angajez să.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

însărciná (a ~) vb., ind. prez. 3 însărcineáză

însărciná vb., ind. prez. 1sg. însărcinéz, 3 sg. însărcineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSĂRCINÁ vb. 1. (înv.) a sărcina. (L-a ~ cu următoarele...) 2. v. angaja. 3. (pop.) a împovăra, a îngreuna. (A ~ o femeie.)

ÎNSĂRCINÁ vb. v. împovăra, încărca, îngreuia, îngreuna.

ÎNSĂRCINA vb. 1. (înv.) a sărcina. (L-a ~ cu următoarele...) 2. a se angaja, a făgădui, a se îndatora, a se obliga, a promite, (înv. și reg.) a jurui, a se prinde, (înv.) a (se) adeveri, a se apuca, (fig.) a se lega. (S-a ~ să facă următoarele...) 3. (pop.) a împovăra, a îngreuna. (A ~ o femeie.)

însărcina vb. v. ÎMPOVĂRA. ÎNGREUNA.

Intrare: însărcina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însărcina
  • ‑nsărcina
  • însărcinare
  • ‑nsărcinare
  • însărcinat
  • ‑nsărcinat
  • însărcinatu‑
  • ‑nsărcinatu‑
  • însărcinând
  • ‑nsărcinând
  • însărcinându‑
  • ‑nsărcinându‑
singular plural
  • însărcinea
  • ‑nsărcinea
  • însărcinați
  • ‑nsărcinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însărcinez
  • ‑nsărcinez
(să)
  • însărcinez
  • ‑nsărcinez
  • însărcinam
  • ‑nsărcinam
  • însărcinai
  • ‑nsărcinai
  • însărcinasem
  • ‑nsărcinasem
a II-a (tu)
  • însărcinezi
  • ‑nsărcinezi
(să)
  • însărcinezi
  • ‑nsărcinezi
  • însărcinai
  • ‑nsărcinai
  • însărcinași
  • ‑nsărcinași
  • însărcinaseși
  • ‑nsărcinaseși
a III-a (el, ea)
  • însărcinea
  • ‑nsărcinea
(să)
  • însărcineze
  • ‑nsărcineze
  • însărcina
  • ‑nsărcina
  • însărcină
  • ‑nsărcină
  • însărcinase
  • ‑nsărcinase
plural I (noi)
  • însărcinăm
  • ‑nsărcinăm
(să)
  • însărcinăm
  • ‑nsărcinăm
  • însărcinam
  • ‑nsărcinam
  • însărcinarăm
  • ‑nsărcinarăm
  • însărcinaserăm
  • ‑nsărcinaserăm
  • însărcinasem
  • ‑nsărcinasem
a II-a (voi)
  • însărcinați
  • ‑nsărcinați
(să)
  • însărcinați
  • ‑nsărcinați
  • însărcinați
  • ‑nsărcinați
  • însărcinarăți
  • ‑nsărcinarăți
  • însărcinaserăți
  • ‑nsărcinaserăți
  • însărcinaseți
  • ‑nsărcinaseți
a III-a (ei, ele)
  • însărcinea
  • ‑nsărcinea
(să)
  • însărcineze
  • ‑nsărcineze
  • însărcinau
  • ‑nsărcinau
  • însărcina
  • ‑nsărcina
  • însărcinaseră
  • ‑nsărcinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însărcina însărcinare

  • 1. A încredința cuiva îndeplinirea unei acțiuni; a da cuiva o sarcină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Costache Spînu fu însărcinat să construiască barăci de-a lungul traseului pentru adăpostul materialelor și mașinilor. JIANU, C. 173.
      surse: DLRLC
    • Cuconu Alecu m-au însărcinat să-l dau d-tale [răvașul]. ALECSANDRI, T. I 71.
      surse: DLRLC
    • Guvernul nostru mă însărcină cu o misie. NEGRUZZI, S. I 67.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A lua asupra sa o sarcină.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Cînd s-a înființat aici școala statului, comuna s-a însărcinat să dea un local potrivit. REBREANU, I. 83.
        surse: DLRLC
      • Am bună nădejde să isprăvești cu bine slujba, cu care te-ai însărcinat de bunăvoie. ISPIRESCU, L. 18.
        surse: DLRLC
      • Se însărcină să aducă trăsuri de plecare. BOLINTINEANU, O. 269.
        surse: DLRLC
  • 2. A face ca o femeie să devină gravidă.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • În + sarcină
    surse: DEX '09 DEX '98