11 definiții pentru însămânța


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

însămânța vt [At: DA ms / Pzi: ez / E: în- + sămânță] 1 A pune în pământ semințele unei culturi Si: a semăna. 2 A pune în apă icre sau pești de reproducție, pentru a obține culturi artificiale. 3 (Pex) A introduce pe cale artificială gameți masculi în organele genitale femele, în vederea reproducției. 4 (Pex) A introduce într-un mediu nutritiv propice bacterii, germeni microbieni etc.

ÎNSĂMÂNȚÁ, însămânțez, vb. I. Tranz. 1. A pune în pământ semințele unei culturi; a semăna1. 2. A pune în apă icre sau pești de reproducție, în vederea obținerii unei culturi artificiale. ♦ A introduce pe cale artificială gameți masculi în organele genitale femele, în vederea reproducției. ♦ A introduce într-un mediu nutritiv propice bacterii, germeni microbieni etc. – În + sămânță (după fr. ensemencer).

ÎNSĂMÂNȚÁ, însămânțez, vb. I. Tranz. 1. A pune în pământ semințele unei culturi; a semăna1. 2. A pune în apă icre sau pești de reproducție, în vederea obținerii unei culturi artificiale. ♦ A introduce pe cale artificială gameți masculi în organele genitale femele, în vederea reproducției. ♦ A introduce într-un mediu nutritiv propice bacterii, germeni microbieni etc. – În + sămânță (după fr. ensemencer).

A ÎNSĂMÂNȚÁ ~éz tranz. 1) (semințe de plante cultivate) A introduce în sol (pentru a încolți și a crește); a semăna. 2) (terenuri agricole) A cultiva introducând în sol semințe de culturi agricole. 3) biol. (animale) A supune fecundării artificiale. /în + sămânță

ÎNSĂMÎNȚÁ, însămînțez, vb. I. Tranz. 1. A pune în pămînt sămînța necesară unei culturi de cereale; a semăna. Ploaia bogată cade peste șesuri grase și negre, însămînțate de harnici colhoznici pînă la ultima palmă. STANCU, U.R.S.S. 36. ◊ Refl. pas. Pe terenurile gospodăriilor agricole de stat trebuie să se însămînțeze numai sămînță de soi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2739. 2. A pune în apă icre sau pești de sămînță necesari unei culturi artificiale. A însămînța un iaz cu crapi. ♦ (Biol.) A depune pe un mediu nutritiv germenii unui microorganism în vederea cultivării lor. A însămînța bulionul cu o cultură de microbi.

însămînțéz, V. însemînțez.

*însemînțéz orĭ însă- v. tr. (d. semință, sămînță, după fr. ensemencer). Barb. Semăn 1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

însămânțá (a ~) vb., ind. prez. 3 însămânțeáză

însămânțá vb., ind. prez. 1 sg. însămânțéz, 3 sg. și pl. însămânțeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSĂMÂNȚÁ vb. v. semăna.

ÎNSĂMÎNȚA vb. a semăna, (prin Mold. și Olt.) a sămînța. (Au ~ orzul.)

Intrare: însămânța
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însămânța
  • ‑nsămânța
  • însămânțare
  • ‑nsămânțare
  • însămânțat
  • ‑nsămânțat
  • însămânțatu‑
  • ‑nsămânțatu‑
  • însămânțând
  • ‑nsămânțând
  • însămânțându‑
  • ‑nsămânțându‑
singular plural
  • însămânțea
  • ‑nsămânțea
  • însămânțați
  • ‑nsămânțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însămânțez
  • ‑nsămânțez
(să)
  • însămânțez
  • ‑nsămânțez
  • însămânțam
  • ‑nsămânțam
  • însămânțai
  • ‑nsămânțai
  • însămânțasem
  • ‑nsămânțasem
a II-a (tu)
  • însămânțezi
  • ‑nsămânțezi
(să)
  • însămânțezi
  • ‑nsămânțezi
  • însămânțai
  • ‑nsămânțai
  • însămânțași
  • ‑nsămânțași
  • însămânțaseși
  • ‑nsămânțaseși
a III-a (el, ea)
  • însămânțea
  • ‑nsămânțea
(să)
  • însămânțeze
  • ‑nsămânțeze
  • însămânța
  • ‑nsămânța
  • însămânță
  • ‑nsămânță
  • însămânțase
  • ‑nsămânțase
plural I (noi)
  • însămânțăm
  • ‑nsămânțăm
(să)
  • însămânțăm
  • ‑nsămânțăm
  • însămânțam
  • ‑nsămânțam
  • însămânțarăm
  • ‑nsămânțarăm
  • însămânțaserăm
  • ‑nsămânțaserăm
  • însămânțasem
  • ‑nsămânțasem
a II-a (voi)
  • însămânțați
  • ‑nsămânțați
(să)
  • însămânțați
  • ‑nsămânțați
  • însămânțați
  • ‑nsămânțați
  • însămânțarăți
  • ‑nsămânțarăți
  • însămânțaserăți
  • ‑nsămânțaserăți
  • însămânțaseți
  • ‑nsămânțaseți
a III-a (ei, ele)
  • însămânțea
  • ‑nsămânțea
(să)
  • însămânțeze
  • ‑nsămânțeze
  • însămânțau
  • ‑nsămânțau
  • însămânța
  • ‑nsămânța
  • însămânțaseră
  • ‑nsămânțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însămânța însămânțare

  • 1. A pune în pământ semințele unei culturi; a semăna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: semăna (însămânța) sămânța 2 exemple
    exemple
    • Ploaia bogată cade peste șesuri grase și negre, însămînțate de harnici colhoznici pînă la ultima palmă. STANCU, U.R.S.S. 36.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Pe terenurile gospodăriilor agricole de stat trebuie să se însămînțeze numai sămînță de soi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2739.
      surse: DLRLC
  • 2. A pune în apă icre sau pești de reproducție, în vederea obținerii unei culturi artificiale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • A însămânța un iaz cu crapi.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A introduce pe cale artificială gameți masculi în organele genitale femele, în vederea reproducției.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.2. A introduce într-un mediu nutritiv propice bacterii, germeni microbieni etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • A însămânța bulionul cu o cultură de microbi.
        surse: DLRLC

etimologie: