9 definiții pentru însăilat (s.n.) înseilat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSĂILÁT1 s. n. Însăilare. [Pr.: -să-i-.Var.: înseilát s. n.] – V. însăila.

însăilat1 sn [At: HEM 1174 / V: ~ăel~, ~sei / Pl: ~uri / E: însăila] 1-3 Însăilare (1-3). 4 (Fig) Improvizare.

ÎNSĂILÁT1 s. n. Însăilare. [Var.: înseilát s. n.] – V. însăila.

ÎNSEILÁT1 s. n. v. însăilat1.

ÎNSEILÁT1 s. n. v. însăilat1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSĂILAT s. însăilare. (~ unei mîneci.)

Intrare: însăilat (s.n.)
însăilat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
  • silabație: în-să-i-lat info
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însăilat
  • ‑nsăilat
  • însăilatul
  • însăilatu‑
  • ‑nsăilatul
  • ‑nsăilatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • însăilat
  • ‑nsăilat
  • însăilatului
  • ‑nsăilatului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înseilat
  • ‑nseilat
  • înseilatul
  • înseilatu‑
  • ‑nseilatul
  • ‑nseilatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • înseilat
  • ‑nseilat
  • înseilatului
  • ‑nseilatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însăilat (s.n.) înseilat

etimologie:

  • vezi însăila
    surse: DEX '09 DEX '98