11 definiții pentru înroși roși


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înroși [At: CORESI, EV. 192/11 / Pzi: esc / V: ~ruși / E: în- + roșu] 1-2 vtr (A face să capete sau) a căpăta culoarea roșie. 3 vr A se îmbujora. 4 vr (Fig; rar) A se înflăcăra. 5-6 vtr (D. metale) A (se) încinge în foc. 7 vt A vopsi ceva în roșu Si: a roși, (fig) a însângera (3). 8 vr (D. fructe) A se coace.

ÎNROȘÍ, înroșesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A face să capete sau a căpăta culoarea roșie; a (se) face roșu; a (se) îmbujora, a (se) înflăcăra, a (se) împurpura. ♦ A (se) încinge în foc. 2. Tranz. (Rar) A colora, a vopsi în roșu; a roși. 3. Refl. (Despre fructe) A se coace. – În + roșu sau roși.

ÎNROȘÍ, înroșesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A face să capete sau a căpăta culoarea roșie; a (se) face roșu; a (se) îmbujora, a (se) înflăcăra, a (se) împurpura. ♦ A (se) încinge în foc. 2. Tranz. (Rar) A colora, a vopsi în roșu; a roși. 3. Refl. (Despre fructe) A se coace. – În + roșu sau roși.

ÎNROȘÍ, înroșesc, vb. IV. 1. Tranz. A colora, a vopsi în roșu, a face să fie roșu. Soarele coboară în pîclele munților, înroșind asfințitul. SADOVEANU, O. I 74. Apusurile erau ca sîngele și parcă înroșeau și pămîntul. GÎRLEANU, L. 41. Refl. (Despre metale) A se încinge în foc, a deveni incandescent. Cît se înroșește ștanga de fier în jar, roade un hărtănaș de slănină. SADOVEANU, E. 90. 2. Refl. (Despre persoane sau despre fața, obrazul lor) A se face roșu (la față), datorită unui aflux de sînge; a se îmbujora. Eu, domn’ Tăun, îți mulțămesc... răspunse Ifrim, înroșindu-se ușor de atîta cinste cît i-o făcea. CAMILAR, TEM. 65. Grigoriță se uită furios la mine, se înroși pînă-n vîrful urechilor, dădu să zică ceva și nu zise nimic. HOGAȘ, DR. 240. ◊ Tranz. fact. Mă-nroșește singur gîndul Că tu ai aflat cu cale Tocmai azi să pui la probă Inima nevestei tale. COȘBUC, P. I 73. 3. Refl. (Rar, despre unele fructe sau legume) A deveni roșu (semn că a ajuns la maturitate); a se coace. Cireșile s-au înroșit. – Variantă: roșí (ALECSANDRI, P. III 217, NEGRUZZI, S. II 38, EMINESCU, N. 25) vb. IV.

A SE ÎNROȘÍ mă ~ésc intranz. v. A SE ROȘI. /în + roșu

înroșí v. a (se) face roșu: de a sângelui vărsare pământul se înroșia NEGR.

înroșésc și roșésc v. tr. Fac roș: a înroși pămîntu pin sînge, feru pin foc. V. refl. Mă fac roș: feru s’a înroșit în foc, eŭ m’am înroșit de rușine. – Vechĭ rușesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înroșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înroșésc, imperf. 3 sg. înroșeá; conj. prez. 3 înroșeáscă

înroșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înroșésc, imperf. 3 sg. înroșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înroșeáscă

înroși (conj. înroșească)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNROȘÍ vb. 1. v. sângera. 2. a (se) înflăcăra, a (se) înfoca, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.) 3. v. îmbujora. 4. v. congestiona. 5. v. injecta.

ÎNROȘI vb. 1. a (se) însîngera, a (se) roși, a sîngera, (înv.) a (se) crunta, a (se) încrunta, (înv. Mold.) a (se) mohorîți. (S-a ~ tot la rană.) 2. a (se) înflăcăra, a (se) înfoca, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.) 3. a (se) îmbujora, a (se) împurpura, a (se) roși, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la față.) 4. a se congestiona, (pop. fig.) a se aprinde. (Fața i s-a ~.) 5. (MED.) a se congestiona, a se injecta. (Ochii i s-au ~.)

Intrare: înroși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înroși
  • ‑nroși
  • înroșire
  • ‑nroșire
  • înroșit
  • ‑nroșit
  • înroșitu‑
  • ‑nroșitu‑
  • înroșind
  • ‑nroșind
  • înroșindu‑
  • ‑nroșindu‑
singular plural
  • înroșește
  • ‑nroșește
  • înroșiți
  • ‑nroșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înroșesc
  • ‑nroșesc
(să)
  • înroșesc
  • ‑nroșesc
  • înroșeam
  • ‑nroșeam
  • înroșii
  • ‑nroșii
  • înroșisem
  • ‑nroșisem
a II-a (tu)
  • înroșești
  • ‑nroșești
(să)
  • înroșești
  • ‑nroșești
  • înroșeai
  • ‑nroșeai
  • înroșiși
  • ‑nroșiși
  • înroșiseși
  • ‑nroșiseși
a III-a (el, ea)
  • înroșește
  • ‑nroșește
(să)
  • înroșească
  • ‑nroșească
  • înroșea
  • ‑nroșea
  • înroși
  • ‑nroși
  • înroșise
  • ‑nroșise
plural I (noi)
  • înroșim
  • ‑nroșim
(să)
  • înroșim
  • ‑nroșim
  • înroșeam
  • ‑nroșeam
  • înroșirăm
  • ‑nroșirăm
  • înroșiserăm
  • ‑nroșiserăm
  • înroșisem
  • ‑nroșisem
a II-a (voi)
  • înroșiți
  • ‑nroșiți
(să)
  • înroșiți
  • ‑nroșiți
  • înroșeați
  • ‑nroșeați
  • înroșirăți
  • ‑nroșirăți
  • înroșiserăți
  • ‑nroșiserăți
  • înroșiseți
  • ‑nroșiseți
a III-a (ei, ele)
  • înroșesc
  • ‑nroșesc
(să)
  • înroșească
  • ‑nroșească
  • înroșeau
  • ‑nroșeau
  • înroși
  • ‑nroși
  • înroșiseră
  • ‑nroșiseră
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • roși
  • roșire
  • roșit
  • roșitu‑
  • roșind
  • roșindu‑
singular plural
  • roșește
  • roșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • roșesc
(să)
  • roșesc
  • roșeam
  • roșii
  • roșisem
a II-a (tu)
  • roșești
(să)
  • roșești
  • roșeai
  • roșiși
  • roșiseși
a III-a (el, ea)
  • roșește
(să)
  • roșească
  • roșea
  • roși
  • roșise
plural I (noi)
  • roșim
(să)
  • roșim
  • roșeam
  • roșirăm
  • roșiserăm
  • roșisem
a II-a (voi)
  • roșiți
(să)
  • roșiți
  • roșeați
  • roșirăți
  • roșiserăți
  • roșiseți
a III-a (ei, ele)
  • roșesc
(să)
  • roșească
  • roșeau
  • roși
  • roșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înroși înroșire înroșit roși

  • 1. reflexiv tranzitiv A face să capete sau a căpăta culoarea roșie; a (se) face roșu; a (se) îmbujora, a (se) înflăcăra, a (se) împurpura.
    exemple
    • Soarele coboară în pîclele munților, înroșind asfințitul. SADOVEANU, O. I 74.
      surse: DLRLC
    • Apusurile erau ca sîngele și parcă înroșeau și pămîntul. GÎRLEANU, L. 41.
      surse: DLRLC
    • Eu, domn’ Tăun, îți mulțămesc... răspunse Ifrim, înroșindu-se ușor de atîta cinste cît i-o făcea. CAMILAR, TEM. 65.
      surse: DLRLC
    • Grigoriță se uită furios la mine, se înroși pînă-n vîrful urechilor, dădu să zică ceva și nu zise nimic. HOGAȘ, DR. 240.
      surse: DLRLC
    • factitiv Mă-nroșește singur gîndul Că tu ai aflat cu cale Tocmai azi să pui la probă Inima nevestei tale. COȘBUC, P. I 73.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A (se) încinge în foc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încinge (arde) un exemplu
      exemple
      • Cît se înroșește ștanga de fier în jar, roade un hărtănaș de slănină. SADOVEANU, E. 90.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv rar A colora, a vopsi în roșu.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: roși
  • 3. reflexiv (Despre fructe) A se coace.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: coace (verb) un exemplu
    exemple
    • Cireșile s-au înroșit.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + roșu
    surse: DEX '09 DEX '98
  • roși
    surse: DEX '09 DEX '98