27 de definiții pentru înregistrare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNREGISTRÁRE, înregistrări, s. f. Acțiunea de a (se) înregistra și rezultatul ei; (concr.) ceea ce a fost înregistrat. ♦ Fixarea pe un suport a sunetelor, imaginilor, datelor în vederea păstrării lor un timp nedeterminat și a redării lor ulterioare. – V. înregistra.

înregistrare sf [At: COD. PEN. R. P. R. 566 / Pl: ~rări / E: înregistra] 1 Înscriere într-un registru Si: înregistat1 (1). 2 Reținere prin scris a unui eveniment, fapt etc. Si: înregistat1 (2). 3 Imprimare prin mijloace tehnice a sunetelor, a fenomenelor luminoase etc. Si: înregistat1 (3). 4 (Fig) Memorare. 5 Obținere a unui succes Si: înregistat1 (5). 6 (Fin) Operație prin care se consemnează consecutiv intrarea și ieșirea mijloacelor economice dintr-o administrație, întreprindere etc. Si: înregistat1 (6). 7 (Fin; îs) ~re dublă Metodă de înregistrare în conturi a aceleiași sume în debitul unui cont și în creditul altuia Si: înregistat1 (7).

ÎNREGISTRÁRE, înregistrări, s. f. Acțiunea de a (se) înregistra și rezultatul ei; (concr.) ceea ce a fost înregistrat. – V. înregistra.

ÎNREGISTRÁRE, înregistrări, s. f. Faptul de a înregistra. 1. Înscriere într-un registru. Înregistrarea noilor născuți.La biroul nostru de înregistrare își așteaptă rîndul să fie catalogate și aduse aci ultimele noutăți din țara dumitale. STANCU, U.R.S.S. 35. 2. Însemnare, notare (a unui fapt, a unui eveniment) Înregistrarea faptelor istorice. 3. Înscriere, însemnare cu ajutorul aparatelor a unui fenomen care poate fi consemnat grafic. Înregistrarea sunetelor.

ÎNREGISTRÁRE s.f. Acțiunea de a înregistra și rezultatul ei; însemnare, înscriere. ♦ Unitate de informație care poate fi distinsă într-un anumit context. [< înregistra].

ÎNREGISTRÁRE s. f. 1. acțiunea de a înregistra; însemnare, înscriere. 2. unitate de informație care poate fi distinsă într-un anumit context. (< înregistra)

înregistrare f. 1. acțiunea de a înregistra; 2. taxă de plătit pentru înregistrarea unui act; 3. administrațiunea înregistrărilor.

*înregistráre f. Acțiunea de a înregistra, maĭ ales vorbind de actele publice.

ÎNREGISTRÁ, înregistrez, vb. I. Tranz. 1. A înscrie într-un registru. 2. A reține prin scris un fapt, un eveniment; a imprima (cu mijloace tehnice) sunetele, fenomenele luminoase etc. ♦ Fig. A întipări în minte, a memora. 3. A obține un anumit rezultat, o anumită realizare etc. A înregistra un succes important. – Din fr. enregistrer.

înregistra vt [At: GHICA, S. 86 / Pzi: ~rez / E: fr enregistrer] 1 A înscrie într-un registru. 2 A consemna în scris un eveniment, un fapt etc. 3 A imprima (cu mijloace tehnice) sunete, fenomene luminoase etc. 4 (Fig) A memora. 5 A înscrie la activul său ca rezultat, ca realizare etc. Si: a obține. 6 (Fiz; d. aparatele care monitorizează fenomenele meteorologice, seismice etc.) A măsura.

ÎNREGISTRÁ, înregistrez, vb. I. Tranz. 1. A înscrie într-un registru. 2. A reține prin scris un fapt, un eveniment; a imprima (cu mijloace tehnice) sunetele, fenomenele luminoase etc. ♦ Fig. A întipări în minte, a memora. 3. A înscrie în activul său ca rezultat, ca realizare etc.; a obține. A înregistra un succes important. – Din fr. enregistrer.

ÎNREGISTRÁ, înregistrez, vb. I. Tranz. 1. A înscrie (un act, o petiție etc.) într-un registru (sub un număr). Avea un serviciu de noapte la uzină, înregistra ceva acolo. SAHIA, N. 95. ♦ (Despre aparate tehnice) A consemna (în mod mecanic). Seismografele înregistrează cutremurele de pămînt. 2. A însemna, a consemna în scris (un fapt, un eveniment), a lua notă de... Înainte vreme tot se mai găsea din timp în timp... un Ureche, un Costin, un Neculcea, un Greceanu, uricari, letopiseți și cronicari istoriografi, care înregistrau zi cu zi, oră cu oră, cele ce se petreceau în timpurile lui Grigore Ghica, lui Cantemir, lui Brîncoveanu etc. GHICA, S. 86. ♦ A introduce, a încorpora, a primi. Ca urmare a marilor transformări petrecute în țara noastră în anii regimului democrat-popular limba romînă a înregistratîn vocabularul einumeroase schimbări de sens. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 1/1. ◊ Absol. Trecea, privea, înregistra, judeca. C. PETRESCU, A. 322. ♦ Fig. A reține (în memorie), a ține seamă de... De Marenne înțelegea cum stau lucrurile și afirma că înregistrează bine în memorie ce i se spune. SADOVEANU, Z. C. 66. Grigore se mulțumea să înregistreze dorințele ei ca să-i fie toate împlinite cu sfințenie. REBREANU, R. I 212. 3. Fig. (Cu privire la rezultate, realizări, succese etc.) A înscrie la activul său, a obține, a realiza. Țările democrate înregistrează necontenit succese atît în domeniul dezvoltării industriei, agriculturii și construcției de stat, cît și în domeniul culturii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2632. Sub conducerea partidului, poporul nostru a înregistrat victorii deosebite pe drumul dezvoltării economice și culturale a țării. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 410, 1/1.

ÎNREGISTRÁ vb. I. tr. 1. A înscrie (un act, o cerere etc.) într-un registru. 2. A consemna în scris, a însemna (un fapt, un eveniment). ♦ A încorpora (2). ♦ (Fig.) A întipări, a reține (în memorie). 3. A înscrie grafic un fenomen (cu ajutorul aparatelor). 4. A imprima (cu mijloace tehnice) sunetele, fenomenele luminoase etc. în vederea păstrării și a redării lor ulterioare. 5. A obține, a realiza succese, rezultate bune etc. [< fr. enregistrer].

ÎNREGISTRÁ vb. tr. 1. a înscrie (un act, o cerere etc.) într-un registru. 2. a consemna în scris, a însemna, a lua în evidență. ◊ (fig.) a întipări, a reține (în memorie). 3. a înscrie grafic un fenomen (cu ajutorul aparatelor). 4. a imprima sunete, fenomene luminoase etc. în vederea păstrării și a redării lor ulterioare. 5. a obține, a realiza succese, rezultate bune. (< fr. enregistrer)

A ÎNREGISTRÁ ~éz tranz. 1) (nume, informații) A fixa în scris (sau în memorie); a înscrie; a nota; a consemna. 2) (scrisori, acte) A trece într-un registru (pentru a autentifica). ~ corespondența primită. 3) (sunete, imagini) A fixa prin metode electromagnetice; a imprima. 4) A face să rămână pentru un timp îndelungat (în memorie); a reține (în minte). 5) (bagaje) A preda pentru cântărire și etichetare înaintea plecării (unui tren, avion), primind în loc o recipisă. 6) fig. A indica în mod obiectiv. Termometrul ~ează zero grade. 7) fig. (succese, rezultate) A căpăta printr-un efort; a dobândi; a obține; a repurta. ~ o victorie. /<fr. enregistrer

înregistrà v. 1. a înscrie pe un registru; 2. a lua notă; 3. a transcrie, a menționa un act în registrele publice.

*înregistréz v. tr. (d. registru, ca fr. enregistrer). Înscriŭ în registru, însemnez, consemnez, notez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înregistráre s. f., g.-d. art. înregistrắrii; pl. înregistrắri

înregistráre s. f., g.-d. art. înregistrării; pl. înregistrări

înregistrá (a ~) vb., ind. prez. 3 înregistreáză

înregistrá vb., ind. prez. 1 sg. înregistréz, 3 sg. și pl. înregistreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNREGISTRÁRE s. 1. înscriere, trecere. (~ în inventar.) 2. consemnare, înscriere, însemnare, notare, notație, (înv.) notificare. (~a cheltuielilor zilnice.) 3. v. înmatriculare. 4. v. menționare. 5. imprimare, (englezism) recording. (~a unei melodii.) 6. v. recepționare. 7. v. repurtare.

ÎNREGISTRARE s. 1. înscriere, trecere. (~ în inventar.) 2. consemnare, înscriere, însemnare, notare, notație, (înv.) notificare. (~ cheltuielilor zilnice.) 3. înmatriculare, înscriere, (rar) inscripție, (înv.) matriculare, matriculație. (~ unui bun.) 4. consemnare, menționare, precizare, specificare, (înv.) scriptură. (~ acelor evenimente în...) 5. captare, prindere, receptare, recepționare, (rar) captație. (~ a undelor sonore.) 6. obținere, repurtare. (~ unei victorii sportive.)

ÎNREGISTRÁ vb. 1. v. inventaria. 2. a consemna, a înscrie, a însemna, a nota, a scrie, a trece, (înv.) a notifica, a semna. (~ într-un caiet cheltuielile zilnice.) 3. v. înmatricula. 4. v. menționa. 5. a imprima. (A ~ o melodie.) 6. v. recepționa. 7. a arăta, a indica, a marca. (Termometrul ~ o temperatură înaltă.) 8. v. percepe. 9. v. repurta.

ÎNREGISTRA vb. 1. a inventaria, (înv.) a catagrafia, a registra, a scrie. (A ~ bunuri materiale.) 2. a consemna, a înscrie, a însemna, a nota, a scrie, a trece, (înv.) a notifica, a semna. (~ într-un caiet cheltuielile zilnice.) 3. a (se) înmatricula, a (se) înscrie, (înv.) a (se) matricula. (A ~ un vehicul.) 4. a consemna, a menționa, a preciza, a specifica. (Cronica ~ acest eveniment.) 5. a capta, a prinde, a recepta, a recepționa. (~ undele sonore.) 6. a arăta, a indica, a marca. (Termometrul ~ o temperatură înaltă.) 7. a percepe. (~ toate senzațiile comune.) 8. a obține, a repurta. (A ~ un răsunător succes.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înregistrare. Captarea, păstrarea și apoi redarea sunetelor a preocupat omenirea din timpuri îndepărtate; în sec. 16, fizicianul it. Giambattista della Porta își imagina că vorbele pot fi închise în cilindri de plumb, care apoi redeschise dau drumul cuvintelor. De la imaginație s-a trecut la realizarea unor jucării și mecanisme cântătoare în sec. 17 (boîtes à musique, harfonela, chardifon, polifon, eufoniu, simfonion – v. mecanice, instrumente). În sec. 19, apar „turcoaia vorbitoare”, construită de mecanicul germ. Faber (1841), funcționând pe baza unui mecanism cu foale, și apoi un aparat imaginat de muncitorul tipograf Edmond-León Scott, fonoautograful, care consta dintr-un cilindru acoperit de funingine pe care se înscriu curbe corespunzând vibrațiilor* provocate unei membrane de către o sursă sonoră. Cu anul 1877 începe adevărata istorie a î. și reproducerii sunetelor – odată cu apariția fonografului cu cilindru imaginat de Charles Cros (în Franța) și Thomas Alva Edison (în S.U.A.). Această invenție va duce mai departe la apariția gramofonului*, a patefonului, a pick-up-ului, a î. pe disc*. În anul 1898 însă fizicianul danez Valdemar Poulsen se gândește la posibilitatea î. sunetelor pe cale electromagnetică și deschide astfel drumul î. electromagnetice, a magnetofonului* și celorlalte aparaturi adiacente, integrate procesului de î. și redare sonoră. În 1900, V. Poulsen publică, în revista Annalen der Physik, principiul telegrafonului său: de la un microfon*, vibrațiile sonore erau transformate în impulsuri electrice, care cu ajutorul unui electromagnet se imprimau pe o sârmă de fier, deplasată manual prin fața acestui dispozitiv. La expoziția internațională de la Paris (1900), V. Poulsen primește Marele premiu pentru telegrafonul inventat. În 1920, Dr. Stille a obținut succese in acest domeniu folosind o sârmă de oțel, apoi Pfleumet din Dresda (1928) a construit un aparat care, în locul sârmei de oțel, avea o panglică de hârtie impregnată cu granule de fier, servind drept suport al î. În 1935, s-a construit un dispozitiv care folosea în locul benzii de hârtie o peliculă de celuloid pe care erau impregnate granule de fier (precursoare ale benzii magnetice actuale), astfel născându-se așa-zisul magnetofon. Calitatea reproducerii sunetelor la acest magnetofon era egală cu calitatea reprodusă de o placă de patefon. În perioada respectivă, î. magnetice au fost întrebuințate în egală măsură cu plăcile de patefon. Printr-o întâmplare fericită (1941), lucrând cu un amplificator defect, Dr. von Braunmühl și Dr. Weber au reușit să pună la punct un nou procedeu de î. numit Hochfrequenzvormagnetisierung, adică premagnetizare cu înaltă frecvență. Laboratoarele AEG – Telefunken, la Berlin, au perfecționat procedeul și au pus la punct primul magnetofon profesional. Astfel, î. magnetică se perfecționează continuu, aparatura tehnică de î. și redare, amplificarea ajungând la un înalt nivel de tehnică, realizând î. de înaltă fidelitate și putându-se obține efecte sonore deosebite. Î., care era la început doar un mijloc de a reproduce o sursă sonoră (voce vorbită, muzică), este folosit pentru realizarea muzicii însăși (muzica electronică*). Tehnica folosirii muzicii preînregistrate în concerte (1), fie singură, fie susținând un alt comentariu muzical „pe viu”, precum și dialogul dintre muzica produsă de sursele tradiționale și cele electronice [uneori canonul (4) între muzica „pe viu” și înregistrarea ei, imediat redată – v. playback] au pătruns curent în practica muzicală componistică, determinând o nouă direcție a dezvoltării acesteia în sec. 20.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎNREGISTRÁRE (< înregistra) s. f. 1. Acțiunea de a înregistra și rezultatul ei. 2. Trasarea automată pe un suport, sub acțiunea unui dispozitiv de măsurare a curbei care reprezintă variația unei mărimi în funcție de timp sau de o altă mărime care este o funcție de timp. 3. Fixarea pe un suport (discuri de gramofon, benzi magnetice, pelicule fotosensibile etc.) a valorilor succesive ale unor semnale purtătoare de informație în vederea păstrării lor un timp nedeterminat și a redării lor ulterioare. 4. (INFORM.) Parte componentă a unui fișier reprezentând o grupare de date ce poate fi tratată ca o unitate din punct de vedere al adresării sau prelucrării datelor; articol (3). ◊ Î. logică = unitate de informație cuprinsă într-un fișier, menținută temporar în memorie în vederea prelucrării. Î. fizică = reprezentare a informației pe un suport (cartelă perforată, linie tipărită, bloc de memorie externă).

Intrare: înregistrare
înregistrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înregistrare
  • ‑nregistrare
  • înregistrarea
  • ‑nregistrarea
plural
  • înregistrări
  • ‑nregistrări
  • înregistrările
  • ‑nregistrările
genitiv-dativ singular
  • înregistrări
  • ‑nregistrări
  • înregistrării
  • ‑nregistrării
plural
  • înregistrări
  • ‑nregistrări
  • înregistrărilor
  • ‑nregistrărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înregistrare

  • 1. Acțiunea de a (se) înregistra și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. concretizat Ceea ce a fost înregistrat.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Înscriere într-un registru.
      surse: DLRLC sinonime: înscriere 2 exemple
      exemple
      • Înregistrarea noilor născuți.
        surse: DLRLC
      • La biroul nostru de înregistrare își așteaptă rîndul să fie catalogate și aduse aci ultimele noutăți din țara dumitale. STANCU, U.R.S.S. 35.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Însemnare, notare (a unui fapt, a unui eveniment).
      exemple
      • Înregistrarea faptelor istorice.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Fixarea pe un suport a sunetelor, imaginilor, datelor în vederea păstrării lor un timp nedeterminat și a redării lor ulterioare.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Înregistrarea sunetelor.
        surse: DLRLC
    • 1.5. Unitate de informație care poate fi distinsă într-un anumit context.
      surse: DN

etimologie:

  • vezi înregistra
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

înregistra înregistrare înregistrat

  • 1. A înscrie într-un registru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: înscrie un exemplu
    exemple
    • Avea un serviciu de noapte la uzină, înregistra ceva acolo. SAHIA, N. 95.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre aparate tehnice) A consemna (în mod mecanic).
      surse: DLRLC DN sinonime: consemna un exemplu
      exemple
      • Seismografele înregistrează cutremurele de pământ.
        surse: DLRLC
  • 2. A reține prin scris un fapt, un eveniment; a imprima (cu mijloace tehnice) sunetele, fenomenele luminoase etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: consemna imprima reține însemna (nota) un exemplu
    exemple
    • Înainte vreme tot se mai găsea din timp în timp... un Ureche, un Costin, un Neculcea, un Greceanu, uricari, letopiseți și cronicari istoriografi, care înregistrau zi cu zi, oră cu oră, cele ce se petreceau în timpurile lui Grigore Ghica, lui Cantemir, lui Brîncoveanu etc. GHICA, S. 86.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Ca urmare a marilor transformări petrecute în țara noastră în anii regimului democrat-popular limba romînă a înregistrat – în vocabularul ei – numeroase schimbări de sens. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 1/1.
        surse: DLRLC
      • absolut Trecea, privea, înregistra, judeca. C. PETRESCU, A. 322.
        surse: DLRLC
    • 2.2. figurat A întipări în minte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: memora 2 exemple
      exemple
      • De Marenne înțelegea cum stau lucrurile și afirma că înregistrează bine în memorie ce i se spune. SADOVEANU, Z. C. 66.
        surse: DLRLC
      • Grigore se mulțumea să înregistreze dorințele ei ca să-i fie toate împlinite cu sfințenie. REBREANU, R. I 212.
        surse: DLRLC
  • 3. A obține un anumit rezultat, o anumită realizare etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: obține realiza 3 exemple
    exemple
    • A înregistra un succes important.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Țările democrate înregistrează necontenit succese atît în domeniul dezvoltării industriei, agriculturii și construcției de stat, cît și în domeniul culturii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2632.
      surse: DLRLC
    • Sub conducerea partidului, poporul nostru a înregistrat victorii deosebite pe drumul dezvoltării economice și culturale a țării. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 410, 1/1.
      surse: DLRLC

etimologie: