18 definiții pentru înrăit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înrăit, ~ă a [At: SLAVICI, O. I, 365 / Pl: ~iți, ~e / E: înrăi] 1-2 (D. persoane, animale etc.) Care a devenit (mai) rău.

ÎNRĂÍT, -Ă, înrăiți, -te, adj. Care a devenit (mai) rău, (mai) grav, (mai) vicios. – V. înrăi.

ÎNRĂÍT, -Ă, înrăiți, -te, adj. Care a devenit rău, care s-a învechit în răutate, în viciu. – V. înrăi.

ÎNRĂÍT, -Ă, înrăiți, -te, adj. Care e plin de răutate, care a devenit rău; înverșunat, îndîrjit. Se băteau în parte, înrăiți ca doi dușmani de moarte. POPA, V. 314. N-o să-l iau, că-l știe țara Și fricos și înrăit. COȘBUC, P. II 84. Portofelul meu cu bani... L-am pierdut... Știu foarte bine că l-am avut, întîmpină Duțu, înrăit. SLAVICI, O. I 365. ♦ Învechit (în rele), incorigibil. Maistrul se uită încurcat la dînsul cîteva clipe, apoi începu a tuși prelung, tuse de fumător înrăit. V. ROM. ianuarie 1952, 222. Nu poftea să asculte cine știe ce prostii supărătoare din gura acestui băiat înrăit. VORNIC, P. 181.

înrăi vtr [At: OLLĂNESCU, H. A. P. 40 / Pzi: ~esc / E: în- + rău] 1-4 (A face să devină sau) a deveni (mai) rău.

ÎNRĂÍ, înrăiesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) rău, (mai) răutăcios (mai) grav. – În + rău.

ÎNRĂÍ, înrăiesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) rău, (mai) răutăcios. – În + rău.

ÎNRĂÍ, înrăiesc, vb. IV. Refl. A deveni (mai) rău, a se înrăutăți, a se agrava; (despre ființe) a deveni răutăcios, plin de răutate. A cincea zi [rana] a început să se înrăiască. CAMIL PETRESCU, T. II 284. De va ști fata că el știe, mai rău se va înrăi. REBREANU, I. 24. Codrul Se-ndesește, Drumul Se-nrăiește. TEODORESCU, P. P. 497. ◊ Tranz. (Cu privire la ființe) Urîtul înserărilor cu ploi monotone, nopțile lungi și necazurile îl înrăiau pe Gore. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 54.

A SE ÎNRĂÍ mă ~iésc intranz. A deveni rău; a se umple de răutate; a se încâinoșa. /în + rău

A ÎNRĂÍ ~iésc tranz. A face să se înrăiască. /în + rău

înrăì v. a se face mai rău: drumul se înrăiește POP.

înrăĭésc v. tr. (d. răŭ). Fac răŭ (crud): sărăcia l-a înrăit. V. refl. Mă fac răŭ. – Vechĭ mă reĭesc. V. exacerbez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înrăí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrăiésc, imperf. 3 sg. înrăiá; conj. prez. 3 înrăiáscă

înrăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrăiésc, imperf. 3 sg. înrăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înrăiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNRĂÍT adj. v. incorigibil.

ÎNRĂIT adj. incorigibil, (livr.) inveterat. (Un bețiv ~.)

ÎNRĂÍ vb. 1. (pop.) a (se) îndrăci, (înv. și reg.) a (se) răi, (reg.) a (se) încâina. (X s-a ~ de tot.) 2. v. agrava.

ÎNRĂI vb. 1. (pop.) a (se) îndrăci, (înv. și reg.) a (se) răi, (reg.) a (se) încîina. (X s-a ~ de tot.) 2. a (se) agrava, a (se) înrăutăți, (grecism înv.) a (se) prohorisi. (Boala i s-a ~.)

Intrare: înrăit
înrăit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înrăit
  • ‑nrăit
  • înrăitul
  • înrăitu‑
  • ‑nrăitul
  • ‑nrăitu‑
  • înrăi
  • ‑nrăi
  • înrăita
  • ‑nrăita
plural
  • înrăiți
  • ‑nrăiți
  • înrăiții
  • ‑nrăiții
  • înrăite
  • ‑nrăite
  • înrăitele
  • ‑nrăitele
genitiv-dativ singular
  • înrăit
  • ‑nrăit
  • înrăitului
  • ‑nrăitului
  • înrăite
  • ‑nrăite
  • înrăitei
  • ‑nrăitei
plural
  • înrăiți
  • ‑nrăiți
  • înrăiților
  • ‑nrăiților
  • înrăite
  • ‑nrăite
  • înrăitelor
  • ‑nrăitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înrăit

  • 1. Care a devenit (mai) rău, (mai) grav, (mai) vicios.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îndârjit înverșunat 3 exemple
    exemple
    • Se băteau în parte, înrăiți ca doi dușmani de moarte. POPA, V. 314.
      surse: DLRLC
    • N-o să-l iau, că-l știe țara Și fricos și înrăit. COȘBUC, P. II 84.
      surse: DLRLC
    • Portofelul meu cu bani... L-am pierdut... Știu foarte bine că l-am avut, întîmpină Duțu, înrăit. SLAVICI, O. I 365.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Învechit (în rele).
      exemple
      • Maistrul se uită încurcat la dînsul cîteva clipe, apoi începu a tuși prelung, tuse de fumător înrăit. V. ROM. ianuarie 1952, 222.
        surse: DLRLC
      • Nu poftea să asculte cine știe ce prostii supărătoare din gura acestui băiat înrăit. VORNIC, P. 181.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înrăi
    surse: DEX '09 DEX '98

înrăi înrăire înrăit

  • 1. A deveni sau a face să devină (mai) rău, (mai) răutăcios, (mai) grav.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: agrava încâinoșa înrăutăți 4 exemple
    exemple
    • A cincea zi [rana] a început să se înrăiască. CAMIL PETRESCU, T. II 284.
      surse: DLRLC
    • De va ști fata că el știe, mai rău se va înrăi. REBREANU, I. 24.
      surse: DLRLC
    • Codrul Se-ndesește, Drumul Se-nrăiește. TEODORESCU, P. P. 497.
      surse: DLRLC
    • Urîtul înserărilor cu ploi monotone, nopțile lungi și necazurile îl înrăiau pe Gore. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 54.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + rău
    surse: DEX '09 DEX '98