16 definiții pentru înnăscut


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înnăscut, ~ă a [At: CONTEMPORANUL, VI, 208 / Pl: ~uți, ~e / E: în- + născut] Congenital.

ÎNNĂSCÚT, -Ă, înnăscuți, -te, adj. Care aparține cuiva din naștere, cu care se naște cineva; congenital, nativ. – În + născut (după fr. inné).

ÎNNĂSCÚT, -Ă, înnăscuți, -te, adj. Care aparține cuiva din naștere, cu care se naște cineva; congenital, nativ. – În + născut (după fr. inné).

ÎNNĂSCÚT, -Ă, înnăscuți, -te, adj. (Despre însușiri fizice sau psihice) Cu care se naște cineva; congenital. Pentru scriitorul sovietic, viciile nu sînt pete înnăscute, iar suferințele nu sînt o inevitabilitate fatală. V. ROM. decembrie 1953, 278.

ÎNNĂSCÚT, -Ă adj. Cu care se naște cineva; congenital. [Cf. fr. inné, lat. innatus].

ÎNNĂSCÚT, -Ă adj. congenital. (după fr. inné)

ÎNNĂSCÚT ~tă (~ți, ~te) (despre însușiri fizice sau psihice) Care aparține cuiva de la naștere; din născare; nativ. /în + născut

înnăscut a. adus odață cu nașterea: idei înnăscute.

*înăscut, -ă adj. (după lat. innatus și fr. inné). Luat odată cu nașterea, din născare: ideĭa de a-țĭ apăra proprietatea e înăscută omuluĭ (saŭ în om). – Și înnăscut și inăscut.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înnăscút adj. m., pl. înnăscúți; f. înnăscútă, pl. înnăscúte

înnăscút adj. m., pl. înnăscúți; f. sg. înnăscútă, pl. înnăscúte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNNĂSCÚT adj. 1. nativ, natural, (înv.) naturalnic. (Daruri, însușiri ~.) 2. congenital, ereditar, moștenit. (Defect fiziologic ~.)

ÎNNĂSCUT adj. 1. nativ, natural, (înv.) naturalnic. (Daruri, însușiri ~.) 2. congenital, ereditar, moștenit. (Defect fiziologic ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PUDOR DOCERI NON POTEST, NASCI POTEST (lat.) pudoarea nu se poate învăța, ea este înnăscută – Publilius Syrus, „Sententiae”, 580.

Intrare: înnăscut
înnăscut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnăscut
  • ‑nnăscut
  • înnăscutul
  • înnăscutu‑
  • ‑nnăscutul
  • ‑nnăscutu‑
  • înnăscu
  • ‑nnăscu
  • înnăscuta
  • ‑nnăscuta
plural
  • înnăscuți
  • ‑nnăscuți
  • înnăscuții
  • ‑nnăscuții
  • înnăscute
  • ‑nnăscute
  • înnăscutele
  • ‑nnăscutele
genitiv-dativ singular
  • înnăscut
  • ‑nnăscut
  • înnăscutului
  • ‑nnăscutului
  • înnăscute
  • ‑nnăscute
  • înnăscutei
  • ‑nnăscutei
plural
  • înnăscuți
  • ‑nnăscuți
  • înnăscuților
  • ‑nnăscuților
  • înnăscute
  • ‑nnăscute
  • înnăscutelor
  • ‑nnăscutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înnăscut

  • 1. Care aparține cuiva din naștere, cu care se naște cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: congenital nativ un exemplu
    exemple
    • Pentru scriitorul sovietic, viciile nu sînt pete înnăscute, iar suferințele nu sînt o inevitabilitate fatală. V. ROM. decembrie 1953, 278.
      surse: DLRLC

etimologie: