9 definiții pentru înmii


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înmii vtr [At: CONACHI, P. 281 / V: (înv; cscj) ~mia (Pzi: ~iez) / Pzi: ~miesc / E: în- + mie] 1-2 A (se) mări de o mie de ori. 3-4 (Pex) A (se) înmulți.

ÎNMIÍ, înmiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) mări de o mie de ori; p. ext. a (se) înmulți, a spori (ceva) foarte mult. – În + mie.

ÎNMIÍ, înmiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) mări de o mie de ori; p. ext. a (se) înmulți, a spori (ceva) foarte mult. – În + mie.

ÎNMIÍ, înmiesc, vb. IV. Tranz. A mări de o mie de ori; p. ext. a mări foarte mult, a face să fie mult mai mare sau mai numeros.

A ÎNMIÍ ~ésc tranz. A face să se înmiască. /în + mie

A SE ÎNMIÍ se ~éște intranz. A se mări de o mie (sau de mai multe mii) de ori. /în + mie

înmiésc v. tr. Fac de o mie de orĭ maĭ mare. – Și îmiesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înmií (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmiésc (-mi-esc), imperf. 3 sg. înmiá (-mi-a); conj. prez. 3 înmiáscă; ger. înmiínd

înmií vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmiésc, imperf. 3 sg. înmiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înmiáscă; ger. înmiínd

Intrare: înmii
verb (VT409)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înmii
  • ‑nmii
  • înmiire
  • ‑nmiire
  • înmiit
  • ‑nmiit
  • înmiitu‑
  • ‑nmiitu‑
  • înmiind
  • ‑nmiind
  • înmiindu‑
  • ‑nmiindu‑
singular plural
  • înmiește
  • ‑nmiește
  • înmiiți
  • ‑nmiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înmiesc
  • ‑nmiesc
(să)
  • înmiesc
  • ‑nmiesc
  • înmiam
  • ‑nmiam
  • înmiii
  • ‑nmiii
  • înmiisem
  • ‑nmiisem
a II-a (tu)
  • înmiești
  • ‑nmiești
(să)
  • înmiești
  • ‑nmiești
  • înmiai
  • ‑nmiai
  • înmiiși
  • ‑nmiiși
  • înmiiseși
  • ‑nmiiseși
a III-a (el, ea)
  • înmiește
  • ‑nmiește
(să)
  • înmiască
  • ‑nmiască
  • înmia
  • ‑nmia
  • înmii
  • ‑nmii
  • înmiise
  • ‑nmiise
plural I (noi)
  • înmiim
  • ‑nmiim
(să)
  • înmiim
  • ‑nmiim
  • înmiam
  • ‑nmiam
  • înmiirăm
  • ‑nmiirăm
  • înmiiserăm
  • ‑nmiiserăm
  • înmiisem
  • ‑nmiisem
a II-a (voi)
  • înmiiți
  • ‑nmiiți
(să)
  • înmiiți
  • ‑nmiiți
  • înmiați
  • ‑nmiați
  • înmiirăți
  • ‑nmiirăți
  • înmiiserăți
  • ‑nmiiserăți
  • înmiiseți
  • ‑nmiiseți
a III-a (ei, ele)
  • înmiesc
  • ‑nmiesc
(să)
  • înmiască
  • ‑nmiască
  • înmiau
  • ‑nmiau
  • înmii
  • ‑nmii
  • înmiiseră
  • ‑nmiiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înmii înmiire înmiit

  • 1. A (se) mări de o mie (sau de mai multe mii) de ori.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX
    • 1.1. prin extensiune A (se) înmulți, a spori (ceva) foarte mult.
      surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • În + mie
    surse: DEX '09 NODEX