14 definiții pentru înmânat

înmânat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: înmâna] 1-3 Înmânare (1-3).

înmânat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: înmâna] 1 (D. obiecte) Predat cuiva în mână. 2-3 (Remis sau) predat cuiva personal.

înmâna vt [At: NEGRUZZI, S. I, 306 / V: (reg) ~nua / Pzi: ~nez / E: în- + mână] 1 A da ceva în mână cuiva. 2-3 @(A remite sau) a preda ceva cuiva personal.

înmânua v vz înmâna

ÎNMÂNÁ, înmânez, vb. I. Tranz. A da2, a remite, a preda un obiect în mâna cuiva. – În + mână.

ÎNMÂNÁ, înmânez, vb. I. Tranz. A da2, a remite, a preda în mână ceva cuiva. – În + mână.

ÎNMÎNÁ, înmînez, vb. I. Tranz. (De obicei construit cu dativul; cu privire la bani, acte, obiecte etc.) A da, a remite, a preda în mînă. Ridicară plîngerea și înmînară lui Tomșa jaloba răzășimii. SADOVEANU, O. VII 107. Logofătul... îi înmînă o anafora. NEGRUZZI, S. I 306.

înmâná (a ~) vb., ind. prez. 3 înmâneáză

ÎNMÂNÁ vb. 1. a da, a încredința, a întinde, a preda, a remite, a transmite, (livr.) a confia, (înv.) a încrede, a paradosi, a pridădi, a pristavlisi, a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a ~ o scrisoare.) 2. v. preda.

A ÎNMÂNÁ ~éz tranz. A da în mână; a preda; a remite. ~ un aviz. ~ o scrisoare. /în + mână

înmânà v. a da în mână, a preda.

înmînéz v. tr. (d. mînă). Daŭ în mînă: a înmîna cuĭva o scrisoare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

înmâná vb., ind. prez. 1 sg. înmânéz, 3 sg. și pl. înmâneáză

ÎNMÎNA vb. 1. a da, a încredința, a întinde, a preda, a remite, a transmite, (livr.) a confia, (înv.) a încrede, a paradosi, a pridădi, a pristavlisi, a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a ~ o scrisoare.) 2. a depune, a înainta, a preda, a prezenta, a remite, a transmite, (pop.) a băga. (A ~ o cerere.)

Intrare: înmânat
înmânat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmânat
  • ‑nmânat
  • înmânatul
  • înmânatu‑
  • ‑nmânatul
  • ‑nmânatu‑
  • înmâna
  • ‑nmâna
  • înmânata
  • ‑nmânata
plural
  • înmânați
  • ‑nmânați
  • înmânații
  • ‑nmânații
  • înmânate
  • ‑nmânate
  • înmânatele
  • ‑nmânatele
genitiv-dativ singular
  • înmânat
  • ‑nmânat
  • înmânatului
  • ‑nmânatului
  • înmânate
  • ‑nmânate
  • înmânatei
  • ‑nmânatei
plural
  • înmânați
  • ‑nmânați
  • înmânaților
  • ‑nmânaților
  • înmânate
  • ‑nmânate
  • înmânatelor
  • ‑nmânatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înmâna înmânare

  • 1. A da (1.), a remite, a preda un obiect în mâna cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: da (verb) preda remite 2 exemple
    exemple
    • Ridicară plîngerea și înmînară lui Tomșa jaloba răzășimii. SADOVEANU, O. VII 107.
      surse: DLRLC
    • Logofătul... îi înmînă o anafora. NEGRUZZI, S. I 306.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + mână
    surse: DEX '09 DEX '98