13 definiții pentru înjumătăți jumătăți înjumătăța


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înjumătăți vt [At: PSALT. HUR. 106/38 / V: a / Pzi: esc / E: în- + jumătate] 1-3 (A împărți) (a tăia sau) a desface în două. 4 (C. i. vase) A umple pe jumătate. 5 (C. i. băuturi) A îndoi cu apă. 6 (C. i. cuvinte) A rosti numai pe jumătate. 7 (Pex) A reduce la jumătate.

ÎNJUMĂTĂȚÍ, înjumătățesc, vb. IV. Tranz. A împărți, a tăia, a desface etc. în două; a reduce la jumătate, a jumătăți. ♦ A amesteca pe din două cu altceva, a îndoi cu... – În + jumătate.

ÎNJUMĂTĂȚÍ, înjumătățesc, vb. IV. Tranz. A împărți, a tăia, a desface etc. în două; a reduce la jumătate, a jumătăți. ♦ A amesteca pe din două cu altceva, a îndoi cu... – În + jumătate.

ÎNJUMĂTĂȚÍ, înjumătățesc, vb. IV. Tranz. A împărți, a tăia, a desface în două; p. ext. a reduce la jumătate, a diminua. Ciuma... a înjumătățit oamenii satului. BOGZA, C. O. 297. Ciudat mod de favorizare, acesta de a-mi înjumătăți partea cuvenită. CAMIL PETRESCU, U. N. 36. – Variantă: (popular) jumătățí (TEODORESCU, P. P. 664) vb. IV.

A ÎNJUMĂTĂȚÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte integrale) A împărți în jumătăți. 2) A reduce la jumătate; a face să fie de două ori mai mic. 3) pop. (mai ales lichide) A amesteca în jumătate (cu altceva). /în + jumătate

înjumătățì v. a împărți în două jumătăți.

înjumătăța v vz înjumătăți

JUMĂTĂȚÍ vb. IV v. înjumătăți.

înjumătățésc v. tr. Reduc la jumătate: răpirea Basarabiiĭ înjumătățise Moldova. – Vechĭ -țez. Și jum-.

jumătățésc V. înjumătățesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înjumătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înjumătățésc, imperf. 3 sg. înjumătățeá; conj. prez. 3 să înjumătățeáscă

înjumătățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înjumătățésc, imperf. 3 sg. înjumătățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înjumătățeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNJUMĂTĂȚÍ vb. (pop.) jumătăți. (A ~ o cantitate.)

ÎNJUMĂTĂȚI vb. (pop.) a jumătăți. (A ~ o cantitate.)

Intrare: înjumătăți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înjumătăți
  • ‑njumătăți
  • înjumătățire
  • ‑njumătățire
  • înjumătățit
  • ‑njumătățit
  • înjumătățitu‑
  • ‑njumătățitu‑
  • înjumătățind
  • ‑njumătățind
  • înjumătățindu‑
  • ‑njumătățindu‑
singular plural
  • înjumătățește
  • ‑njumătățește
  • înjumătățiți
  • ‑njumătățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înjumătățesc
  • ‑njumătățesc
(să)
  • înjumătățesc
  • ‑njumătățesc
  • înjumătățeam
  • ‑njumătățeam
  • înjumătății
  • ‑njumătății
  • înjumătățisem
  • ‑njumătățisem
a II-a (tu)
  • înjumătățești
  • ‑njumătățești
(să)
  • înjumătățești
  • ‑njumătățești
  • înjumătățeai
  • ‑njumătățeai
  • înjumătățiși
  • ‑njumătățiși
  • înjumătățiseși
  • ‑njumătățiseși
a III-a (el, ea)
  • înjumătățește
  • ‑njumătățește
(să)
  • înjumătățească
  • ‑njumătățească
  • înjumătățea
  • ‑njumătățea
  • înjumătăți
  • ‑njumătăți
  • înjumătățise
  • ‑njumătățise
plural I (noi)
  • înjumătățim
  • ‑njumătățim
(să)
  • înjumătățim
  • ‑njumătățim
  • înjumătățeam
  • ‑njumătățeam
  • înjumătățirăm
  • ‑njumătățirăm
  • înjumătățiserăm
  • ‑njumătățiserăm
  • înjumătățisem
  • ‑njumătățisem
a II-a (voi)
  • înjumătățiți
  • ‑njumătățiți
(să)
  • înjumătățiți
  • ‑njumătățiți
  • înjumătățeați
  • ‑njumătățeați
  • înjumătățirăți
  • ‑njumătățirăți
  • înjumătățiserăți
  • ‑njumătățiserăți
  • înjumătățiseți
  • ‑njumătățiseți
a III-a (ei, ele)
  • înjumătățesc
  • ‑njumătățesc
(să)
  • înjumătățească
  • ‑njumătățească
  • înjumătățeau
  • ‑njumătățeau
  • înjumătăți
  • ‑njumătăți
  • înjumătățiseră
  • ‑njumătățiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jumătăți
  • jumătățire
  • jumătățit
  • jumătățitu‑
  • jumătățind
  • jumătățindu‑
singular plural
  • jumătățește
  • jumătățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jumătățesc
(să)
  • jumătățesc
  • jumătățeam
  • jumătății
  • jumătățisem
a II-a (tu)
  • jumătățești
(să)
  • jumătățești
  • jumătățeai
  • jumătățiși
  • jumătățiseși
a III-a (el, ea)
  • jumătățește
(să)
  • jumătățească
  • jumătățea
  • jumătăți
  • jumătățise
plural I (noi)
  • jumătățim
(să)
  • jumătățim
  • jumătățeam
  • jumătățirăm
  • jumătățiserăm
  • jumătățisem
a II-a (voi)
  • jumătățiți
(să)
  • jumătățiți
  • jumătățeați
  • jumătățirăți
  • jumătățiserăți
  • jumătățiseți
a III-a (ei, ele)
  • jumătățesc
(să)
  • jumătățească
  • jumătățeau
  • jumătăți
  • jumătățiseră
înjumătăța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înjumătăți înjumătățire înjumătățit jumătăți înjumătăța înjumătățare

  • 1. A împărți, a tăia, a desface etc. în două; a reduce la jumătate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: diminua jumătăți (vb.) 2 exemple
    exemple
    • Ciuma... a înjumătățit oamenii satului. BOGZA, C. O. 297.
      surse: DLRLC
    • Ciudat mod de favorizare, acesta de a-mi înjumătăți partea cuvenită. CAMIL PETRESCU, U. N. 36.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + jumătate
    surse: DEX '09 DEX '98