21 de definiții pentru îngrijorare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îngrijorare sf [At: TAFRALI, S. 162 / V: ~jur~ / Pl: ~rări / E: îngrijora] Stare a omului îngrijorat Si: apăsare, grijă, îngrijare, îngrijat1, îngrijire (2), îngrijorat1, neliniște, teamă.

ÎNGRIJORÁRE, îngrijorări, s. f. Starea omului îngrijorat; grijă; temere, neliniște, îngrijare. – V. îngrijora.

ÎNGRIJORÁRE, îngrijorări, s. f. Starea omului îngrijorat; grijă; temere, neliniște, îngrijare. – V. îngrijora.

ÎNGRIJORÁRE, îngrijorări, s. f. Acțiunea de a (se) îngrijora și rezultatul ei; neliniște, temere. Erau pătrunși de îngrijorare. VORNIC, P. 154. Moșneagul ne privea cu mîhnire,cu îngrijorările lui deșteptate. SADOVEANU, O. VII 270.

ÎNGRIJORÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNGRIJORA și A SE ÎNGRIJORA. 2) Stare de neliniște sufletească; zbucium; frământare; agitație. /v. a (se) îngrijora

îngrijora [At: DIONISIE, C. 191 /V: (înv) ~jura / Pzi: ~rez / E: în- + grijă + -ura] 1-2 vtr (A inspira sau) a simți neliniște, grijă, teamă Si: a (se) alarma, a (se) îngrija (1-2), a (se) îngriji (7-8), a (se) îngrijui (1-2), a (se) neliniști.

îngrijura v vz îngrijora

ÎNGRIJORÁ, îngrijorez, vb. I. Tranz. și refl. A inspira sau a simți neliniște, grijă, teamă; a (se) neliniști, a (se) alarma, a (se) îngriji, a se îngrija. [Var.: (Înv.) îngrijurá vb. I] – În + grijă + suf. -ura.

ÎNGRIJORÁ, îngrijorez, vb. I. Tranz. și refl. A inspira sau a simți neliniște, grijă, teamă; a (se) neliniști, a (se) alarma, a (se) îngriji, a se îngrija. [Var.: (Înv.) îngrijurá vb. I] – În + grijă + suf. -ura.

ÎNGRIJURÁ vb. I v. îngrijora.

ÎNGRIJURÁ vb. I v. îngrijora.

ÎNGRIJORÁ, îngrijorez, vb. I. Tranz. A pricinui cuiva griji, neliniște, teamă; a neliniști. Mă îngrijorează mult starea sănătății tale.Refl. A intra la griji, a se neliniști, a se alarma. Mă îngrijoram pentru tine. C. PETRESCU, A. R. 26.

A SE ÎNGRIJORÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de grijă; a intra la griji; a se neliniști; a se agita; a se frământa. /în + grijă

A ÎNGRIJORÁ ~éz tranz. A face să se îngrijoreze; a neliniști. /în + grijă

îngrijoréz v. tr. Vest. Umplu de grijă, de neliniște. V. refl. Mă umplu de grijă. – Vechĭ -urez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngrijoráre s. f., g.-d. art. îngrijorắrii; pl. îngrijorắri

îngrijoráre s. f., g.-d. art. îngrijorării; pl. îngrijorări

îngrijorá (a ~) vb., ind. prez. 3 îngrijoreáză

îngrijorá vb., ind. prez. 1 sg. îngrijoréz, 3 sg. și pl. îngrijoreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGRIJORÁRE s. frământare, grijă, neliniște, temere, (livr.) anxietate, impaciență, (înv. și pop.) păs, (înv.) îngrijire. (~ ta este nejustificată.)

ÎNGRIJORARE s. frămîntare, grijă, neliniște, temere, (livr.) anxietate, impaciență, (înv. și pop.) păs, (înv.) îngrijire. (~ ta este nejustificată.)

ÎNGRIJORÁ vb. 1. a (se) alarma, a (se) frământa, a (se) intriga, a (se) neliniști, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ întârzierea lui.) 2. a se neliniști, a se teme, (înv.) a se griji. (Nu trebuie să te ~ de soarta lui.) 3. v. păsa.

ÎNGRIJORA vb. 1. a (se) alarma, a (se) frămînta, a (se) intriga, a (se) neliniști, a (se) speria, a (se) tulbura, (livr.) a (se) impacienta, (reg.) a (se) îngrija, (înv.) a (se) îngriji, a (se) lărmui. (Îl ~ întîrzierea lui.) 2. a se neliniști, a se teme, (înv.) a se griji. (Nu trebuie să te ~ de soarta lui.) 3. a se neliniști, a-i păsa, a se sinchisi, (prin Mold.) a bindisi. (Nu se ~ de nimeni și de nimic.)

A (se) îngrijora ≠ a (se) liniști

Intrare: îngrijorare
îngrijorare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngrijorare
  • ‑ngrijorare
  • îngrijorarea
  • ‑ngrijorarea
plural
  • îngrijorări
  • ‑ngrijorări
  • îngrijorările
  • ‑ngrijorările
genitiv-dativ singular
  • îngrijorări
  • ‑ngrijorări
  • îngrijorării
  • ‑ngrijorării
plural
  • îngrijorări
  • ‑ngrijorări
  • îngrijorărilor
  • ‑ngrijorărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngrijorare

etimologie:

  • vezi îngrijora
    surse: DEX '09 DEX '98

îngrijora îngrijorare îngrijorat îngrijurat îngrijura

etimologie:

  • În + grijă + sufix -ura.
    surse: DEX '09 DEX '98