22 de definiții pentru îngrămădire grămădire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îngrămădire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: îngrămădi] 1 Adunare la un loc a unui număr mare de oameni. 2 Înghesuire (2). 3 Punere în dezordine într-un spațiu restrâns, împiedicând găsirea la nevoie. 4 Așezare în formă de grămadă.

ÎNGRĂMĂDÍRE, îngrămădiri, s. f. Acțiunea de a (se) îngrămădi și rezultatul ei; înghesuială, grămadă, morman; grămădire. – V. îngrămădi.

ÎNGRĂMĂDÍRE, îngrămădiri, s. f. Acțiunea de a (se) îngrămădi și rezultatul ei; înghesuială, grămadă, morman; grămădire. – V. îngrămădi.

ÎNGRĂMĂDÍRE, îngrămădiri, s. f. Acțiunea de a (se) îngrămădi și rezultatul ei; grămadă, morman. Pînă și pădurile erau o îngrămădire de cărbuni negri. CAMILAR, TEM. 191. Satele au încetat să mai fie o îngrămădire de materiale moarte, pentru a deveni adevărate ființe vii. BOGZA, C. O. 239. Deodată soarele fu înghițit de uriașele îngrămădiri de nouri, și lumina scăzu brusc. SADOVEANU, O. III 75. – Variantă: grămădíre (V. ROM. decembrie 1951, 203) s. f.

îngrămădi vtr [At: DA / Pzi: ~desc / E: în- + grămădi] 1-2 A (se) strânge la un loc în număr mare. 3-4 A (se) înghesui (2-3).

ÎNGRĂMĂDÍ, îngrămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) strânge la un loc în număr mare, a (se) aduna grămadă; a (se) grămădi. ♦ A (se) înghesui, a (se) îmbulzi; a (se) grămădi. – În + grămădi.

ÎNGRĂMĂDÍ, îngrămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) strânge la un loc în număr mare, a (se) aduna grămadă; a (se) grămădi. ♦ A (se) înghesui, a (se) îmbulzi; a (se) grămădi. – În + grămădi.

GRĂMĂDÍ vb. IV v. îngrămădi.

GRĂMĂDÍRE s. f. v. îngrămădire.

ÎNGRĂMĂDÍ, îngrămădesc, vb. IV. Tranz. 1. A strînge la un loc, a face grămadă; a aduna. I se spusese «tovarășe»... și cuvîntul cald, bun, îi năboise tot sîngele, i-l îngrămădise în inimă. CAMILAR, TEM. 122. Vîntul îngrămădea nori fumurii pe culmile rotunde. C. PETRESCU, S. 11. Blocuri de piatră, nisip, varniți, material pentru schele, stau toate îngrămădite împrejur. SP. POPESCU, M. G. 59. ◊ Refl. În această regiune, în care munții au încetat, cătunele se îngrămădesc și mai mult pe malul Oltului. BOGZA, C. O. 361. (Fig.) Pe zi ce merge se îngrămădesc dureri pe capul ei. IONESCU-RION, C. 72. 2. A înghesui, a îmbulzi. (Refl.) Printr-o mișcare instinctivă toți se îngrămădesc la provă. BART, S. M. 37. – Variantă: grămădí (SADOVEANU, O. VII 10, EMINESCU, O. I 54) vb. IV.

A ÎNGRĂMĂDÍ ~ésc tranz. A face să se îngrămădească; a masa; a reuni. /în + grămadă

A SE ÎNGRĂMĂDÍ mă ~ésc intranz. A se aduna într-un loc în număr mare; a se strânge grămadă; a se aglomera; a se îmbulzi. /în + grămadă

îngrămădì v. a se strânge grămadă.

grămădésc și îngr- v. tr. (vsl. gramaditi). Fac grămadă. Îndes, acumulez. Împing, strîng din toate părțile: a grămădi dușmaniĭ în cît să nu se maĭ poată mișca. V. refl. Mă acumulez. Mă îndes, năpădesc: găinele se grămădeaŭ la mîncare. V. agrămădesc și agestesc.

îngrămădésc, V. grămădesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngrămădíre s. f., g.-d. art. îngrămădírii; pl. îngrămădíri

îngrămădíre s. f., g.-d. art. îngrămădírii; pl. îngrămădíri

îngrămădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrămădésc, imperf. 3 sg. îngrămădeá; conj. prez. 3 să îngrămădeáscă

îngrămădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrămădésc, imperf. 3 sg. îngrămădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngrămădeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGRĂMĂDÍRE s. burdușire, îndesare, înghesuire, ticsire. (~ lucrurilor în geamantan.)

ÎNGRĂMĂDIRE s. îndesare, înghesuire, ticsire. (~ geamantanului cu lucruri.)

ÎNGRĂMĂDÍ vb. 1. v. îmbulzi. 2. a se băga, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se vârî. (Nu vă mai ~ așa în mine!) 3. a burduși, a ghemui, a îndesa, a înghesui, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strâmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bâcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ în valiză toate cele necesare.) 4. (fig.) a se bolovăni. (Norii se ~.)

ÎNGRĂMĂDI vb. 1. a se grămădi, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se tîrși, (prin Ban. și Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se mușuroi. (S-au ~ cu toții in jurul lui.) 2. a se băga, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se vîrî. (Nu vă mai ~ așa în mine!) 3. a burduși, a ghemui, a îndesa, a înghesui, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strîmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bîcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ în valiză toate cele necesare.) 4. (fig.) a se bolovăni. (Norii se ~.)

A (se) îngrămădi ≠ a (se) rășchira, a (se) răzleți, a (se) risipi

Intrare: îngrămădire
îngrămădire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngrămădire
  • ‑ngrămădire
  • îngrămădirea
  • ‑ngrămădirea
plural
  • îngrămădiri
  • ‑ngrămădiri
  • îngrămădirile
  • ‑ngrămădirile
genitiv-dativ singular
  • îngrămădiri
  • ‑ngrămădiri
  • îngrămădirii
  • ‑ngrămădirii
plural
  • îngrămădiri
  • ‑ngrămădiri
  • îngrămădirilor
  • ‑ngrămădirilor
vocativ singular
plural
grămădire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grămădire
  • grămădirea
plural
  • grămădiri
  • grămădirile
genitiv-dativ singular
  • grămădiri
  • grămădirii
plural
  • grămădiri
  • grămădirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngrămădire grămădire

  • 1. Acțiunea de a (se) îngrămădi și rezultatul ei.
    exemple
    • Pînă și pădurile erau o îngrămădire de cărbuni negri. CAMILAR, TEM. 191.
      surse: DLRLC
    • Satele au încetat să mai fie o îngrămădire de materiale moarte, pentru a deveni adevărate ființe vii. BOGZA, C. O. 239.
      surse: DLRLC
    • Deodată soarele fu înghițit de uriașele îngrămădiri de nouri, și lumina scăzu brusc. SADOVEANU, O. III 75.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îngrămădi
    surse: DEX '09 DEX '98

îngrămădi îngrămădire îngrămădit grămădi grămădire

  • 1. A (se) strânge la un loc în număr mare, a (se) aduna grămadă; a (se) grămădi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aduna grămădi masa (aduna) reuni 5 exemple
    exemple
    • I se spusese «tovarășe»... și cuvîntul cald, bun, îi năboise tot sîngele, i-l îngrămădise în inimă. CAMILAR, TEM. 122.
      surse: DLRLC
    • Vîntul îngrămădea nori fumurii pe culmile rotunde. C. PETRESCU, S. 11.
      surse: DLRLC
    • Blocuri de piatră, nisip, varniți, material pentru schele, stau toate îngrămădite împrejur. SP. POPESCU, M. G. 59.
      surse: DLRLC
    • În această regiune, în care munții au încetat, cătunele se îngrămădesc și mai mult pe malul Oltului. BOGZA, C. O. 361.
      surse: DLRLC
    • figurat Pe zi ce merge se îngrămădesc dureri pe capul ei. IONESCU-RION, C. 72.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A (se) înghesui, a (se) îmbulzi; a (se) grămădi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: grămădi îmbulzi înghesui un exemplu
      exemple
      • Printr-o mișcare instinctivă toți se îngrămădesc la provă. BART, S. M. 37.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + grămădi
    surse: DEX '09 DEX '98