7 definiții pentru îngrămădeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGRĂMĂDEÁLĂ s. f. Aglomerație, înghesuială; grămădeală. – Îngrămădi + suf. -eală.

ÎNGRĂMĂDEÁLĂ s. f. Aglomerație, înghesuială; grămădeală. – Îngrămădi + suf. -eală.

îngrămădea sf [At: DA / Pl: ~eli / E: îngrămădi + -eală] Aglomerație.

ÎNGRĂMĂDEÁLĂ s. f. Aglomerație, înghesuială. Deodată însă își făcu loc prin îngrămădeală un bătrîn mărunt, îndesat, cu barba scurtă și țepoasă, cu ochii ascuțiți și aspri. SADOVEANU, O. VII 60.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngrămădeálă s. f., g.-d. art. îngrămădélii

îngrămădeálă s. f., g.-d. art. îngrămădélii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGRĂMĂDEÁLĂ s. v. aglomerație.

ÎNGRĂMĂDEA s. afluență, aflux, aglomerație, grămădeală, îmbulzeală, înghesuială, învălmășeală, (pop.) valmă, (Ban. și prin Olt., Transilv.) năloagă, (Transilv.) vlog, (înv.) glogozeală. (Era o ~ de nedescris.)

Intrare: îngrămădeală
îngrămădeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngrămădea
  • ‑ngrămădea
  • îngrămădeala
  • ‑ngrămădeala
plural
  • îngrămădeli
  • ‑ngrămădeli
  • îngrămădelile
  • ‑ngrămădelile
genitiv-dativ singular
  • îngrămădeli
  • ‑ngrămădeli
  • îngrămădelii
  • ‑ngrămădelii
plural
  • îngrămădeli
  • ‑ngrămădeli
  • îngrămădelilor
  • ‑ngrămădelilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngrămădeală

etimologie:

  • Îngrămădi + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98