9 definiții pentru îngrăditură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îngrăditu sf [At: DOSOFTEI, V. S. 179/2 / Pl: ~ri / E: îngrădi + -tură] 1 (Ccr) Loc îngrădit Si: (înv) îngrădiș (1). 2 Împletitură de nuiele sau gard, zid, grilaj etc. cu care se împrejmuiește un teren Si: (înv) îngrădiș (2). 3 Îngrădeală (2). 4 (Lpl) Șipci subțiri care se bat pe pereți pentru a ține tencuiala sau lutul. 5 Parte a pridvorului confecționată din scândură. 6 (Înv) Fortificație. 7 (Rar) Restricție.

ÎNGRĂDITÚRĂ, îngrădituri, s. f. Împletitură de nuiele (sau gard, zid, grilaj etc.) cu care se împrejmuiește un teren. – Îngrădi + suf. -tură.

ÎNGRĂDITÚRĂ, îngrădituri, s. f. Împletitură de nuiele (sau gard, zid, grilaj etc.) cu care se împrejmuiește un teren. – Îngrădi + suf. -tură.

ÎNGRĂDITÚRĂ, îngrădituri, s. f. Împletitură de nuiele sau gard, zid, grilaj etc., cu care se împrejmuiește un teren. Cele dintîi căsuțe acoperite cu stuh ale satului se împrăștiau printre îngrăditurile de nuiele. GÎRLEANU, L. 30.

ÎNGRĂDITÚRĂ ~i f. Construcție în jurul unui teren, care împiedică accesul liber; gard. /a îngrădi + suf. ~tură

îngrăditúră f., pl. ĭ. Ceĭa ce îngrădește, gard, șanț orĭ alt-ceva. Chenar, cadru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngrăditúră s. f., g.-d. art. îngrăditúrii; pl. îngrăditúri

îngrăditúră s. f., g.-d. art. îngrăditúrii; pl. îngrăditúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGRĂDITÚRĂ s. v. gard.

ÎNGRĂDITU s. gard, împrejmuire, ocol, ulucă, (înv. și reg.) ogradă, stobor, (reg.) tîrcol, (Mold. și Bucov.) zăplaz, (înv.) cuprins. (Și-a ridicat o ~ în jurul curții.)

Intrare: îngrăditură
îngrăditură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngrăditu
  • ‑ngrăditu
  • îngrăditura
  • ‑ngrăditura
plural
  • îngrădituri
  • ‑ngrădituri
  • îngrăditurile
  • ‑ngrăditurile
genitiv-dativ singular
  • îngrădituri
  • ‑ngrădituri
  • îngrăditurii
  • ‑ngrăditurii
plural
  • îngrădituri
  • ‑ngrădituri
  • îngrăditurilor
  • ‑ngrăditurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngrăditură

  • 1. Împletitură de nuiele (sau gard, zid, grilaj etc.) cu care se împrejmuiește un teren.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gard un exemplu
    exemple
    • Cele dintîi căsuțe acoperite cu stuh ale satului se împrăștiau printre îngrăditurile de nuiele. GÎRLEANU, L. 30.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Îngrădi + sufix -tură.
    surse: DEX '09 DEX '98