îngrăditură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 179/2 / Pl: ~ri / E: îngrădi + -tură] 1 (Ccr) Loc îngrădit Si: (înv) îngrădiș (1). 2 Împletitură de nuiele sau gard, zid, grilaj etc. cu care se împrejmuiește un teren Si: (înv) îngrădiș (2). 3 Îngrădeală (2). 4 (Lpl) Șipci subțiri care se bat pe pereți pentru a ține tencuiala sau lutul. 5 Parte a pridvorului confecționată din scândură. 6 (Înv) Fortificație. 7 (Rar) Restricție.