12 definiții pentru înghiontit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înghioldi vt vz înghionti

înghionti vtr [At: DA ms / V: ~oldi / Pzi: ~tesc / E: în- + ghionti] 1-2 A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul Si: a (se) ghionti.

ÎNGHIOLDÍ vb. IV v. înghionti.

ÎNGHIOLDÍ vb. IV v. înghionti.

ÎNGHIONTÍ, înghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-și) da ghionți; a (se) ghionti. [Var.: înghioldí vb. IV] – În + ghionti.

ÎNGHIONTÍ, înghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-și) da ghionți; a (se) ghionti. [Var.: înghioldí vb. IV] – În + ghionti.

ÎNGHIONTÍ, înghiontesc, vb. IV. Tranz. A da ghionți, a lovi cu cotul sau cu piciorul; a ghionti. Îl înghionti pe omul de lîngă el. DUMITRIU, N. 93. ◊ Refl. reciproc. Străpunseră gloata înghiontindu-se și dînd din coate. DUMITRIU, B. F. 111.

A ÎNGHIONTÍ ~ésc tranz. A atinge, dând ghiont; a lovi ușor (pentru a semnaliza ceva); a îmboldi. /în + a ghionti

A SE ÎNGHIONTÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de ghionturi (unul cu altul). /în + a ghionti

ghĭontésc v. tr. (d. ghĭont). Lovesc violent cu pumnu. Fac semn pe furiș cu pumnu. – Și ghĭontuiesc. Și ghĭoldesc = înghĭoldesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghiontésc, imperf. 3 sg. înghionteá; conj. prez. 3 să înghionteáscă

înghiontí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghiontésc, imperf. 3 sg. înghionteá; conj. prez. 3 sg. și pl. înghionteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGHIONTÍ vb. v. îmbrânci.

ÎNGHIONTI vb. a (se) ghionti, a (se) izbi, a (se) îmboldi, a (se) îmbrînci, a (se) împinge, (pop.) a (se) buși, (reg.) a (se) brînci, a (se) înghioldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) blendisi, a (se) dupăci, (prin Olt. și Ban.) a (se) popîndi.

Intrare: înghiontit
înghiontit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înghiontit
  • ‑nghiontit
  • înghiontitul
  • înghiontitu‑
  • ‑nghiontitul
  • ‑nghiontitu‑
  • înghionti
  • ‑nghionti
  • înghiontita
  • ‑nghiontita
plural
  • înghiontiți
  • ‑nghiontiți
  • înghiontiții
  • ‑nghiontiții
  • înghiontite
  • ‑nghiontite
  • înghiontitele
  • ‑nghiontitele
genitiv-dativ singular
  • înghiontit
  • ‑nghiontit
  • înghiontitului
  • ‑nghiontitului
  • înghiontite
  • ‑nghiontite
  • înghiontitei
  • ‑nghiontitei
plural
  • înghiontiți
  • ‑nghiontiți
  • înghiontiților
  • ‑nghiontiților
  • înghiontite
  • ‑nghiontite
  • înghiontitelor
  • ‑nghiontitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înghionti înghiontire înghioldi înghioldire

  • 1. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-și) da ghionți; a (se) ghionti.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ghionti lovi îmboldi îmbrânci 2 exemple
    exemple
    • Îl înghionti pe omul de lîngă el. DUMITRIU, N. 93.
      surse: DLRLC
    • Străpunseră gloata înghiontindu-se și dînd din coate. DUMITRIU, B. F. 111.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + ghionti
    surse: DEX '09 DEX '98