24 de definiții pentru îngemănare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGEMĂNÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îngemăna; unire, îmbinare. – V. îngemăna.

ÎNGEMĂNÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îngemăna; unire, îmbinare. – V. îngemăna.

îngemănare sf [At: CONACHI, P. 6 / Pl: ~nări / E: îngemăna] 1 Unire. 2 Împreunare. 3 Îmbinare. 4 Amestecare.

ÎNGEMĂNÁRE s. f. (Mai ales poetic) Acțiunea de a (se) îngemăna; unire, împreunare, îmbinare. Roșcovii sălbatici semănau, în ceasul acesta al îngemănării dintre zi și noapte, cu niște candelambre (= candelabre) imense și întoarse. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 42. E dorul celor doi copii De-a merge alături pe cărarea Vieții lor, de visuri plină, C-un singur gînd, ca-ngemănarea A două raze de lumină. VLAHUȚĂ, P. 30.

ÎNGEMĂNÁRE s.f. Acțiunea de a (se) îngemăna; unire, îmbinare. [< îngemăna].

îngemănare f. îmbinare: îngemănarea a două raze de lumină.

îngemănáre f. Acțiunea de a saŭ de a se îngemăna, îmbinare.

ÎNGEMĂNÁ, îngemănez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uni3 strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca. [Prez. ind. și: îngémăn] – Lat. ingeminare.

ÎNGEMĂNÁ, îngemănez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uni3 strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca. [Prez. ind. și: îngémăn] – Lat. ingeminare.

îngemăna [At: BIBLIA (1688) 1362 / V: ~mâna / Pzi: ~nez, îngemăn / E: ml *ingeminare] 1-2 vtr A (se) uni strâns. 3-4 vtr A (se) împreuna. 5-6 vtr A (se) îmbina. 7-8 vtr A (se) amesteca. 9 vi (Înv; d. rumegătoare) A avea copita spintecată în două.

ÎNGEMĂNÁ, îngemănez și îngémăn, vb. I. Tranz. (Mai ales poetic) A uni strîns, a împreuna, a îmbina, a amesteca. N-am izbutit să adun la un loc Comorile toate, cum nu poți să-ngemeni În pagini, și vînturi, și ape, și foc. CASSIAN, H. 40. Ce mult se iubeau și ce bine trăiau ei... lipindu-și inimile și îngemănîndu-și gîndurile. VLAHUȚĂ, O. A 109.

ÎNGEMĂNÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina. [P.i. -nez și îngémăn. / cf. lat. ingeminare].

ÎNGEMĂNÁ vb. tr., refl. a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) îmbina strâns. (< lat. ingeminare)

A SE ÎNGEMĂNÁ mă ~éz intranz. poet. A se apropia unindu-se și formând un tot; a se împreuna; a se îmbina. Cerul se ~ează cu pământul. [Și îngeamăn] /<lat. ingeminare

A ÎNGEMĂNÁ ~éz tranz. A face să se îngemăneze; a împreuna; a îmbina. [Și îngeamăn] /<lat. ingeminare

îngemăná v. a uni laolaltă într’un mod intim. [Lat. INGEMINARE].

îngemănéz v. tr. (d. geamăn). Împreun, îmbin, unesc. V. refl. Mă îmbin, mă unesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngemănáre s. f., g.-d. art. îngemănắrii

îngemănáre s. f., g.-d. art. îngemănării

!îngemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngemănéz, 2 sg. îngemănézi, 3 îngemăneáză; conj. prez. 3 îngemănéze

îngemăná vb., ind. prez. 1 sg. îngemănéz/îngémăn, 2 sg. îngemănézi/îngémeni, 3 sg. și pl. îngemăneáză/îngeámănă; conj. prez. 3 sg. și pl. îngemănéze/îngémene


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGEMĂNÁRE s. 1. v. îmbinare. 2. împerechere, (livr.) geminație. (~ florală.)

ÎNGEMĂNARE s. 1. combinare, combinație, îmbinare, împreunare, unire. (O ~ de elemente.) 2. împerechere, (livr.) geminație. (~ florală.)

ÎNGEMĂNÁ vb. v. îmbina.

ÎNGEMĂNA vb. a (se) combina, a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) uni. (Cum se ~ aceste elemente?)

Intrare: îngemănare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngemănare
  • ‑ngemănare
  • îngemănarea
  • ‑ngemănarea
plural
genitiv-dativ singular
  • îngemănări
  • ‑ngemănări
  • îngemănării
  • ‑ngemănării
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngemănare

  • 1. Acțiunea de a (se) îngemăna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: unire îmbinare împreunare 2 exemple
    exemple
    • Roșcovii sălbatici semănau, în ceasul acesta al îngemănării dintre zi și noapte, cu niște candelambre (= candelabre) imense și întoarse. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 42.
      surse: DLRLC
    • E dorul celor doi copii De-a merge alături pe cărarea Vieții lor, de visuri plină, C-un singur gînd, ca-ngemănarea A două raze de lumină. VLAHUȚĂ, P. 30.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îngemăna
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

îngemăna îngemănare îngemănat ingemena

  • 1. A (se) uni (1.) strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca.
    exemple
    • N-am izbutit să adun la un loc Comorile toate, cum nu poți să-ngemeni În pagini, și vînturi, și ape, și foc. CASSIAN, H. 40.
      surse: DLRLC
    • Ce mult se iubeau și ce bine trăiau ei... lipindu-și inimile și îngemănîndu-și gîndurile. VLAHUȚĂ, O. A 109.
      surse: DLRLC

etimologie: