6 definiții pentru îngălare
Explicative DEX
ÎNGĂLARE, îngălări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) îngăla și rezultatul ei. – V. îngăla.
ÎNGĂLARE, îngălări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) îngăla și rezultatul ei. – V. îngăla.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îngălare sf [At: DA ms / Pl: ~lări / E: îngăla1] (Pop) 1 Murdărire. 2 (Fig) Ocărâre. 3 vt (Fig) Ponegrire. 4 (Înv) Lucrare de mântuială Si: îngălat1 (4). 5 (Reg) Vorbire neclară.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNGĂLARE, îngălări, s. f. (Regional). Acțiunea de a îngăla. 1. Necurățenie, impuritate, pată. (Fig.) Poezia populară a cărei melodie, ritm, expresii și idei nu sînt nicidecum profanate de îngălarea imitațiilor străinismului. BOLLIAC, O. 213. 2. Îngăimare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
îngălare (pop.) s. f., g.-d. art. îngălării; pl. îngălări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îngălare (pop.) s. f., g.-d. art. îngălării; pl. îngălări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îngălare s. f., g.-d. art. îngălării; pl. îngălări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
îngălare, îngălărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) îngăla și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Impuritate, necurățenie, pată. DLRLCsinonime: impuritate necurățenie pată
- Poezia populară a cărei melodie, ritm, expresii și idei nu sînt nicidecum profanate de îngălarea imitațiilor străinismului. BOLLIAC, O. 213. DLRLC
-
- 1.2. Îngăimare. DLRLCsinonime: îngăimare
-
etimologie:
- îngăla DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.