9 definiții pentru îngâmfat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îngâmfat, ~ă [At: CUV. D. BĂTR. II, 470 / S și: ~ânf~ / Pl: ~ați, ~e / E: îngâmfa] 1 a (Înv) Umflat. 2-3 smf, a (Om) încrezut. 4-5 smf a (Om) fudul. 6-7 smf a (Om) vanitos. 8-9 smf a (Om) arogant.

ÎNGÂMFÁT, -Ă, îngâmfați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care are o părere foarte bună despre sine; încrezut, fudul; vanitos, orgolios, infatuat. – V. îngâmfa.

ÎNGÂMFÁT, -Ă, îngâmfați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care are o părere foarte bună despre sine; încrezut, fudul; vanitos, orgolios, infatuat. – V. îngâmfa.

ÎNGÎMFÁT, -Ă, îngîmfați, -te, adj. 1. Încrezut, înfumurat, fudul; vanitos, orgolios. Înalt și îngîmfat, își strînse haina Și plescăi din limbă, surîzînd. PORUMBACU, P. 93. Înnorat de gînduri stete Soarele, că l-au durut Vorbele-ngîmfatei fete. COȘBUC, P. II 84. Mirele șădea pe perini cucuiat, fudul și îngîmfat. SBIERA, P. 127. ◊ (Substantivat) Gîndiți că nu știu că vreți să-l oborîți numai ca să puneți în locul lui pe contele de Kildar, un îngîmfat? NEGRUZZI, S. III 352. 2. Fig. (Învechit) Umflat, bogat. Varza cea-ngîmfată- n foi. PANN, P. V. I 120.

îngânfat a. umflat de fumuri, de mândrie deșartă. [Vechiu-rom. îngâmfat, cu corpul umflat: în limba modernă cu sensul excluziv metaforic].

îngînfát, -ă adj. Fudul, înfumurat: un parvenit îngînfat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGÂMFÁT adj. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, megaloman, megalomanic, mândru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos, (livr.) prezumțios, suficient, (înv. și pop.) măreț, (pop. și fam.) țâfnos, (pop.) falnic, fălos, închipuit, (înv. și reg.) pâșin, (prin Ban.) măros, (prin Mold.) nărtos, (înv.) fumuros, preaînălțat, zadarnic, (fig.) bățos, înțepat, scrobit. (Ce te ții așa ~?)

ÎNGÎMFAT adj. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, megaloman, mîndru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos, (livr.) prezumțios, suficient, (înv. și pop.) măreț, (pop. și fam.) țîfnos, (pop.) falnic, fălos, închipuit, (înv. și reg.) pîșin, (prin Ban.) măros, (prin Mold.) nărtos, (înv.) fumuros, preaînălțat, zadarnic, (fig.) bățos, înțepat, scrobit. (Ce te ții așa ~?)

Intrare: îngâmfat
îngâmfat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngâmfat
  • ‑ngâmfat
  • îngâmfatul
  • îngâmfatu‑
  • ‑ngâmfatul
  • ‑ngâmfatu‑
  • îngâmfa
  • ‑ngâmfa
  • îngâmfata
  • ‑ngâmfata
plural
  • îngâmfați
  • ‑ngâmfați
  • îngâmfații
  • ‑ngâmfații
  • îngâmfate
  • ‑ngâmfate
  • îngâmfatele
  • ‑ngâmfatele
genitiv-dativ singular
  • îngâmfat
  • ‑ngâmfat
  • îngâmfatului
  • ‑ngâmfatului
  • îngâmfate
  • ‑ngâmfate
  • îngâmfatei
  • ‑ngâmfatei
plural
  • îngâmfați
  • ‑ngâmfați
  • îngâmfaților
  • ‑ngâmfaților
  • îngâmfate
  • ‑ngâmfate
  • îngâmfatelor
  • ‑ngâmfatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngâmfat

  • 1. adesea substantivat Care are o părere foarte bună despre sine.
    exemple
    • Înalt și îngîmfat, își strînse haina Și plescăi din limbă, surîzînd. PORUMBACU, P. 93.
      surse: DLRLC
    • Înnorat de gînduri stete Soarele, că l-au durut Vorbele-ngîmfatei fete. COȘBUC, P. II 84.
      surse: DLRLC
    • Mirele șădea pe perini cucuiat, fudul și îngîmfat. SBIERA, P. 127.
      surse: DLRLC
    • Gîndiți că nu știu că vreți să-l oborîți numai ca să puneți în locul lui pe contele de Kildar, un îngîmfat? NEGRUZZI, S. III 352.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Varza cea-ngîmfată-n foi. PANN, P. V. I 120.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îngâmfa
    surse: DEX '09 DEX '98