10 definiții pentru înfrica


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înfrica vtr [At: PSALT. 39/ 9-10 / Pzi: înfric / E: în- + frică] (Îvp) 1-2 A (se) înspăimânta.

ÎNFRICÁ vb. I. Refl. (Înv.; folosit la timpurile trecute) A se înfricoșa. – În + frică.

ÎNFRICÁ vb. I. Refl. (Folosit la timpurile trecute) A se înfricoșa. – În + frică.

ÎNFRICÁ, înfríc, vb. I. Refl. (Transilv.; folosit mai ales la timpurile trecute) A-i fi cuiva frică, a se teme, a se înfricoșa. Și erau întărite curțile Zmeului... tot cu stînci de bolovani, dar el nu se înfrica de loc. RETEGANUL, P. V 24.

înfríc, a v. tr. Vechĭ. Rar azĭ. Înfricoșez.

înfricoșéz v. tr. (d. frică, fricos). Umplu de frică, îngrozesc, înspăĭmînt, intimidéz. Vechĭ înfric, a -á.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfricá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. înfríc, perf. s. 1 sg. înfricái; conj. să înfríce

înfricá vb., ind. prez. 3 sg. înfrícă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFRICÁ vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoșa, îngrozi, înspăimânta, tremura, zgudui.

înfrica vb. v. CUTREMURA. ÎNCRÎNCENA. ÎNFIORA. ÎNFRICOȘA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. TREMURA. ZGUDUI.

Intrare: înfrica
verb (V10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfrica
  • ‑nfrica
  • înfricare
  • ‑nfricare
  • înfricat
  • ‑nfricat
  • înfricatu‑
  • ‑nfricatu‑
  • înfricând
  • ‑nfricând
  • înfricându‑
  • ‑nfricându‑
singular plural
  • înfri
  • ‑nfri
  • înfricați
  • ‑nfricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfric
  • ‑nfric
(să)
  • înfric
  • ‑nfric
  • înfricam
  • ‑nfricam
  • înfricai
  • ‑nfricai
  • înfricasem
  • ‑nfricasem
a II-a (tu)
  • înfrici
  • ‑nfrici
(să)
  • înfrici
  • ‑nfrici
  • înfricai
  • ‑nfricai
  • înfricași
  • ‑nfricași
  • înfricaseși
  • ‑nfricaseși
a III-a (el, ea)
  • înfri
  • ‑nfri
(să)
  • înfrice
  • ‑nfrice
  • înfrica
  • ‑nfrica
  • înfrică
  • ‑nfrică
  • înfricase
  • ‑nfricase
plural I (noi)
  • înfricăm
  • ‑nfricăm
(să)
  • înfricăm
  • ‑nfricăm
  • înfricam
  • ‑nfricam
  • înfricarăm
  • ‑nfricarăm
  • înfricaserăm
  • ‑nfricaserăm
  • înfricasem
  • ‑nfricasem
a II-a (voi)
  • înfricați
  • ‑nfricați
(să)
  • înfricați
  • ‑nfricați
  • înfricați
  • ‑nfricați
  • înfricarăți
  • ‑nfricarăți
  • înfricaserăți
  • ‑nfricaserăți
  • înfricaseți
  • ‑nfricaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfri
  • ‑nfri
(să)
  • înfrice
  • ‑nfrice
  • înfricau
  • ‑nfricau
  • înfrica
  • ‑nfrica
  • înfricaseră
  • ‑nfricaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfrica înfricare

  • 1. învechit (Folosit la timpurile trecute) A se înfricoșa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: teme înfricoșa un exemplu
    exemple
    • Și erau întărite curțile Zmeului... tot cu stînci de bolovani, dar el nu se înfrica de loc. RETEGANUL, P. V 24.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + frică
    surse: DEX '09 DEX '98