5 definiții pentru înfierbântat (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înfierbântat2, ~ă a [At: COD. VOR. 38/10 / V: (înv) ~bin~ / Pl: ~ați, ~e / E: înfierbânta] 1 Foarte bine încălzit Si: încins. 2 (Fig; d. sentimente) Intensificat2. 3 (Fig) Excitat. 4 (Fig) Iritat. 5 (Irn) Amețit de băutură Si: afumat, cherchelit. 6 (Mpp) Cu febră. 7 (Mpp) Inflamat2. 8 (Fig) Antrenat cu entuziasm într-o acțiune.

ÎNFIERBÂNTÁT2, -Ă, înfierbântați, -te, adj. Care s-a încălzit foarte tare; încins2. ♦ Fig. Înflăcărat, aprins. – V. înfierbânta.

ÎNFIERBÂNTÁT2, -Ă, înfierbântați, -te, adj. Care s-a încălzit foarte tare; încins2. ♦ Fig. Înflăcărat, aprins. – V. înfierbânta.

ÎNFIERBÎNTÁT, -Ă, înfierbîntați, -te, adj. 1. Care a devenit fierbinte, care s-a încălzit tare; încins. 2. Fig. (Despre oameni, minte, inimă etc.) Agitat, înflăcărat, aprins. Pe terasa restaurantului cîțiva tineri au isprăvit cina și vorbesc înfierbîntați în jurul paharelor pline. SADOVEANU, O. VII 226. În creierul înfierbîntat i se încrucișau imagini nestăpînite. BART, S. M. 77. Și-n mintea ta înfierbîntată, Te vezi deodată orator. TOPÎRCEANU, B. 68.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFIERBÂNTÁT adj. v. încins.

ÎNFIERBÎNTAT adj. cald, dogorit, fierbinte, încins, (astăzi rar) înfocat. (Plită ~.)

Intrare: înfierbântat (adj.)
înfierbântat1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -fier-
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfierbântat
  • ‑nfierbântat
  • înfierbântatul
  • înfierbântatu‑
  • ‑nfierbântatul
  • ‑nfierbântatu‑
  • înfierbânta
  • ‑nfierbânta
  • înfierbântata
  • ‑nfierbântata
plural
  • înfierbântați
  • ‑nfierbântați
  • înfierbântații
  • ‑nfierbântații
  • înfierbântate
  • ‑nfierbântate
  • înfierbântatele
  • ‑nfierbântatele
genitiv-dativ singular
  • înfierbântat
  • ‑nfierbântat
  • înfierbântatului
  • ‑nfierbântatului
  • înfierbântate
  • ‑nfierbântate
  • înfierbântatei
  • ‑nfierbântatei
plural
  • înfierbântați
  • ‑nfierbântați
  • înfierbântaților
  • ‑nfierbântaților
  • înfierbântate
  • ‑nfierbântate
  • înfierbântatelor
  • ‑nfierbântatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfierbântat (adj.)

  • 1. Care s-a încălzit foarte tare; încins (1.1.).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: încins (aprins)
    • exemple
      • Pe terasa restaurantului cîțiva tineri au isprăvit cina și vorbesc înfierbîntați în jurul paharelor pline. SADOVEANU, O. VII 226.
        surse: DLRLC
      • În creierul înfierbîntat i se încrucișau imagini nestăpînite. BART, S. M. 77.
        surse: DLRLC
      • Și-n mintea ta înfierbîntată, Te vezi deodată orator. TOPÎRCEANU, B. 68.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înfierbânta
    surse: DEX '09