opțiuni
  • info
6 definiții pentru înduplecare

Explicative DEX

ÎNDUPLECARE s. f. Acțiunea de a (se) îndupleca. – V. îndupleca.

ÎNDUPLECARE s. f. Acțiunea de a (se) îndupleca. – V. îndupleca.

înduplecare sf [At: BIBLIA (1688) 343 bis / Pl: ~cări / E: îndupleca] 1 (Înv) Dublare. 2 (Înv) Încovoiere. 3 (Trs) Tivire. 4 (Înv) Ferire. 5-6 Convingere a cuiva (să se supună sau) să consimtă la ceva Si: înduplecăciune (1-2). 7 (Înv) Forțare a cuiva să renunțe la ceva sau la cineva Si: înduplecăciune (3). 8 (Înv) Convertire. 9 (Înv) Înduioșare. 10 (Înv) Atragere spre ceva Si: înduplecăciune (6). 11 (Înv) Trecere de partea cuiva Si: înduplecăciune (7), îndurare (3). 12 (Pop) Seducere a fecioarelor Si: înduplecăciune (8). 13 (Nob) Tendință spre ceva Si: înduplecăciune. 14 Comportare plină de milă, bunătate Si: înduplecăciune (10). 15 (Iuz) Compătimire. 16 (Iuz) Îndoitură. 17 (Grm; înv) Declinare.

ÎNDUPLECARE s. f. Acțiunea de a (se) îndupleca. Cum auzi că fiul său cel prea iubit e gata de ducă... începu să plîngă și să se roage și ea, dar nu fu chip de înduplecare. POPESCU, B. II 13.

Ortografice DOOM

înduplecare (desp. -du-ple-) s. f., g.-d. art. înduplecării

înduplecare (-du-ple-) s. f., g.-d. art. înduplecării

înduplecare s. f. (sil. -ple-), g.-d. art. înduplecării

Intrare: înduplecare
înduplecare substantiv feminin
  • silabație: în-du-ple- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înduplecare
  • ‑nduplecare
  • înduplecarea
  • ‑nduplecarea
plural
  • înduplecări
  • ‑nduplecări
  • înduplecările
  • ‑nduplecările
genitiv-dativ singular
  • înduplecări
  • ‑nduplecări
  • înduplecării
  • ‑nduplecării
plural
  • înduplecări
  • ‑nduplecări
  • înduplecărilor
  • ‑nduplecărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înduplecare, înduplecărisubstantiv feminin
aduplecare, aduplecăriinfinitiv lung

  • 1. Acțiunea de a (se) îndupleca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cum auzi că fiul său cel prea iubit e gata de ducă... începu să plîngă și să se roage și ea, dar nu fu chip de înduplecare. POPESCU, B. II 13. DLRLC
etimologie:
  • vezi îndupleca DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.