11 definiții pentru îndrumător

ÎNDRUMĂTÓR, -OÁRE, îndrumători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care îndrumă, orientează; călăuzitor. ♦ (Substantivat, n.) Lucrare care îndrumă într-un domeniu; îndrumar. – Îndruma + suf. -ător.

ÎNDRUMĂTÓR, -OÁRE, îndrumători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care îndrumează, orientează; călăuzitor. ♦ (Substantivat, n.) Lucrare care îndrumează într-un domeniu; îndrumar. – Îndruma + suf. -ător.

ÎNDRUMĂTÓR, -OÁRE, îndrumători, -oare, adj. Care îndrumează, orientează; călăuzitor. Partidul nostru este forța conducătoare și îndrumătoare a poporului pe drumul socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 41. ◊ (Substantivat) Vin în sate muncitori, Comuniști, îndrumători, Orașul fața și-ndreaptă Către satul ce-l așteaptă. CORBEA, A. 54. Au avut îndrumători pricepuți și severi. PAS, Z. I 39. ♦ (Substantivat, n.) Text scris, carte, revistă etc., care servește ca îndreptar. Îndrumătorul cultural.

îndrumătór1 adj. m., s. m., pl. îndrumătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. îndrumătoáre

*îndrumătór2 s. n., pl. îndrumătoáre

îndrumătór adj. m., pl. îndrumătóri; f. sg. și pl. îndrumătoáre

ÎNDRUMĂTÓR s., adj. 1. s. v. ghid. 2. s. călăuză, ghid, (livr.) cicerone. (X este ~ într-un muzeu.) 3. s. călăuză, povățuitor, sfătuitor, sfetnic, (livr.) mentor, (înv. și fam.) dascăl, (înv.) povață, tocmitor. (X îi servește drept ~ în viață.) 4. adj., s. călăuzitor, povățuitor, sfătuitor, (înv.) îndreptător, purtător. (I-a fost un excelent ~.) 5. adj. v. indicator. 6. adj. povățuitor, sfătuitor, (înv.) învățător. (Carte ~.)

ÎNDRUMĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care îndrumează; care orientează; călăuzitor. Carte ~oare. /a îndruma + suf. ~ător


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ÎNDRUMĂTÓR s., adj. 1. s. călăuză, ghid, îndreptar, îndrumar, (livr.) vademécum, (înv.) práveț. (~ editat pentru turiști.) 2. s. călăuză, ghid, (livr.) ciceróne. (X este ~ într-un muzeu.) 3. s. călăuză, povățuitor, sfătuitor, sfetnic, (livr.) méntor, (înv. și fam.) dáscăl, (înv.) pováță, tocmitór. (X îi servește drept ~.) 4. adj., s. călăuzitor, povățuitor, sfătuitor, (înv.) îndreptătór, purtătór. (I-a fost un excelent ~.) 5. adj. indicator, (rar) indicatív. (Semnal ~.) 6. adj. povățuitor, sfătuitor, (înv.) învățătór. (Carte ~.)

gestionár-îndrumătór s. m. Gestionar cu funcția de îndrumător ◊ „Fostul gestionar-îndrumător la Întreprinderea de plante medicinale Oradea este chemat în fața justiției pentru delapidare prin fals a peste 200000 lei.” R.l. 7 VII 71 p. 2 (din gestionar + îndrumător)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

„Îndrumătoarea” v. „Hodighitria”.

Intrare: îndrumător
îndrumător adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îndrumător îndrumătorul îndrumătoare îndrumătoarea
plural îndrumători îndrumătorii îndrumătoare îndrumătoarele
genitiv-dativ singular îndrumător îndrumătorului îndrumătoare îndrumătoarei
plural îndrumători îndrumătorilor îndrumătoare îndrumătoarelor
vocativ singular
plural