12 definiții pentru îndrumător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndrumător, ~oare [At: CV 1949 nr. 6-7 / Pl: ~i, ~oare / E: îndruma + -ător)] 1-6 smf, a (Șfg) (Persoană) care îndrumă (1-2, 4) Si: călăuzitor. 7 sn Lucrare care îndrumă într-un domeniu.

ÎNDRUMĂTÓR, -OÁRE, îndrumători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care îndrumă, orientează; călăuzitor. ♦ (Substantivat, n.) Lucrare care îndrumă într-un domeniu; îndrumar. – Îndruma + suf. -ător.

ÎNDRUMĂTÓR, -OÁRE, îndrumători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care îndrumează, orientează; călăuzitor. ♦ (Substantivat, n.) Lucrare care îndrumează într-un domeniu; îndrumar. – Îndruma + suf. -ător.

ÎNDRUMĂTÓR, -OÁRE, îndrumători, -oare, adj. Care îndrumează, orientează; călăuzitor. Partidul nostru este forța conducătoare și îndrumătoare a poporului pe drumul socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 41. ◊ (Substantivat) Vin în sate muncitori, Comuniști, îndrumători, Orașul fața și-ndreaptă Către satul ce-l așteaptă. CORBEA, A. 54. Au avut îndrumători pricepuți și severi. PAS, Z. I 39. ♦ (Substantivat, n.) Text scris, carte, revistă etc., care servește ca îndreptar. Îndrumătorul cultural.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndrumătór1 adj. m., s. m., pl. îndrumătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. îndrumătoáre

*îndrumătór2 s. n., pl. îndrumătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDRUMĂTÓR s., adj. 1. s. v. ghid. 2. s. călăuză, ghid, (livr.) cicerone. (X este ~ într-un muzeu.) 3. s. călăuză, povățuitor, sfătuitor, sfetnic, (livr.) mentor, (înv. și fam.) dascăl, (înv.) povață, tocmitor. (X îi servește drept ~ în viață.) 4. adj., s. călăuzitor, povățuitor, sfătuitor, (înv.) îndreptător, purtător. (I-a fost un excelent ~.) 5. adj. v. indicator. 6. adj. povățuitor, sfătuitor, (înv.) învățător. (Carte ~.)

ÎNDRUMĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care îndrumează; care orientează; călăuzitor. Carte ~oare. /a îndruma + suf. ~ător

îndrumătór adj. m., pl. îndrumătóri; f. sg. și pl. îndrumătoáre

ÎNDRUMĂTOR s., adj. 1. s. călăuză, ghid, îndreptar, îndrumar, (livr.) vademecum, (înv.) praveț. (~ editat pentru turiști.) 2. s. călăuză, ghid, (livr.) cicerone. (X este ~ într-un muzeu.) 3. s. călăuză, povățuitor, sfătuitor, sfetnic, (livr.) mentor, (înv. și fam.) dascăl, (înv.) povață, tocmitor. (X îi servește drept ~.) 4. adj., s. călăuzitor, povățuitor, sfătuitor, (înv.) îndreptător, purtător. (I-a fost un excelent ~.) 5. adj. indicator, (rar) indicativ. (Semnal ~.) 6. adj. povățuitor, sfătuitor, (înv.) învățător. (Carte ~.)

gestionár-îndrumătór s. m. Gestionar cu funcția de îndrumător ◊ „Fostul gestionar-îndrumător la Întreprinderea de plante medicinale Oradea este chemat în fața justiției pentru delapidare prin fals a peste 200000 lei.” R.l. 7 VII 71 p. 2 (din gestionar + îndrumător)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

„Îndrumătoarea” v. „Hodighitria”.

Intrare: îndrumător
îndrumător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrumător
  • ‑ndrumător
  • îndrumătorul
  • îndrumătoru‑
  • ‑ndrumătorul
  • ‑ndrumătoru‑
  • îndrumătoare
  • ‑ndrumătoare
  • îndrumătoarea
  • ‑ndrumătoarea
plural
  • îndrumători
  • ‑ndrumători
  • îndrumătorii
  • ‑ndrumătorii
  • îndrumătoare
  • ‑ndrumătoare
  • îndrumătoarele
  • ‑ndrumătoarele
genitiv-dativ singular
  • îndrumător
  • ‑ndrumător
  • îndrumătorului
  • ‑ndrumătorului
  • îndrumătoare
  • ‑ndrumătoare
  • îndrumătoarei
  • ‑ndrumătoarei
plural
  • îndrumători
  • ‑ndrumători
  • îndrumătorilor
  • ‑ndrumătorilor
  • îndrumătoare
  • ‑ndrumătoare
  • îndrumătoarelor
  • ‑ndrumătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndrumător

  • 1. adesea substantivat Care îndrumă, orientează.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: călăuzitor 3 exemple
    exemple
    • Partidul nostru este forța conducătoare și îndrumătoare a poporului pe drumul socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 41.
      surse: DLRLC
    • Vin în sate muncitori, Comuniști, îndrumători, Orașul fața și-ndreaptă Către satul ce-l așteaptă. CORBEA, A. 54.
      surse: DLRLC
    • Au avut îndrumători pricepuți și severi. PAS, Z. I 39.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Îndruma + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98