9 definiții pentru îndritui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDRITUÍ, îndrituiesc, vb. IV. Tranz. A îndreptăți. [Prez. ind. și: îndrítui] – În + drit + suf. -ui.

îndritui vt [At: I. IONESCU, D. 454 / Pzi: ~esc, (îvr) ~ez / E: în- + drit + -ui] (Înv) A îndreptăți (1).

ÎNDRITUÍ, îndrituiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îndreptăți. [Prez. ind. și: îndrítui] – În + drit + suf. -ui.

ÎNDRITUÍ, îndrítui și îndrituiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îndreptăți. Uite ce mă îndrituie să cred asta. CAMIL PETRESCU, T. II 374.

îndrituĭésc v. tr. (d. drit). Sec. 18. Rar. Îndreptățesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndrituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrituiésc, imperf. 3 sg. îndrituiá; conj. prez. 3 să îndrituiáscă

îndrituí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrituiésc, imperf. 3 sg. îndrituiá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrituiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDRITUÍ vb. v. autoriza, îndreptăți, îngădui, justifica, permite.

îndritui vb. v. AUTORIZA. ÎNDREPTĂȚI. ÎNGĂDUI. JUSTIFICA. PERMITE.

Intrare: îndritui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituire
  • ‑ndrituire
  • îndrituit
  • ‑ndrituit
  • îndrituitu‑
  • ‑ndrituitu‑
  • îndrituind
  • ‑ndrituind
  • îndrituindu‑
  • ‑ndrituindu‑
singular plural
  • îndrituiește
  • ‑ndrituiește
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndrituiesc
  • ‑ndrituiesc
(să)
  • îndrituiesc
  • ‑ndrituiesc
  • îndrituiam
  • ‑ndrituiam
  • îndrituii
  • ‑ndrituii
  • îndrituisem
  • ‑ndrituisem
a II-a (tu)
  • îndrituiești
  • ‑ndrituiești
(să)
  • îndrituiești
  • ‑ndrituiești
  • îndrituiai
  • ‑ndrituiai
  • îndrituiși
  • ‑ndrituiși
  • îndrituiseși
  • ‑ndrituiseși
a III-a (el, ea)
  • îndrituiește
  • ‑ndrituiește
(să)
  • îndrituiască
  • ‑ndrituiască
  • îndrituia
  • ‑ndrituia
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituise
  • ‑ndrituise
plural I (noi)
  • îndrituim
  • ‑ndrituim
(să)
  • îndrituim
  • ‑ndrituim
  • îndrituiam
  • ‑ndrituiam
  • îndrituirăm
  • ‑ndrituirăm
  • îndrituiserăm
  • ‑ndrituiserăm
  • îndrituisem
  • ‑ndrituisem
a II-a (voi)
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
(să)
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
  • îndrituiați
  • ‑ndrituiați
  • îndrituirăți
  • ‑ndrituirăți
  • îndrituiserăți
  • ‑ndrituiserăți
  • îndrituiseți
  • ‑ndrituiseți
a III-a (ei, ele)
  • îndrituiesc
  • ‑ndrituiesc
(să)
  • îndrituiască
  • ‑ndrituiască
  • îndrituiau
  • ‑ndrituiau
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituiseră
  • ‑ndrituiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituire
  • ‑ndrituire
  • îndrituit
  • ‑ndrituit
  • îndrituitu‑
  • ‑ndrituitu‑
  • îndrituind
  • ‑ndrituind
  • îndrituindu‑
  • ‑ndrituindu‑
singular plural
  • îndrituie
  • ‑ndrituie
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndritui
  • ‑ndritui
(să)
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituiam
  • ‑ndrituiam
  • îndrituii
  • ‑ndrituii
  • îndrituisem
  • ‑ndrituisem
a II-a (tu)
  • îndritui
  • ‑ndritui
(să)
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituiai
  • ‑ndrituiai
  • îndrituiși
  • ‑ndrituiși
  • îndrituiseși
  • ‑ndrituiseși
a III-a (el, ea)
  • îndrituie
  • ‑ndrituie
(să)
  • îndrituie
  • ‑ndrituie
  • îndrituia
  • ‑ndrituia
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituise
  • ‑ndrituise
plural I (noi)
  • îndrituim
  • ‑ndrituim
(să)
  • îndrituim
  • ‑ndrituim
  • îndrituiam
  • ‑ndrituiam
  • îndrituirăm
  • ‑ndrituirăm
  • îndrituiserăm
  • ‑ndrituiserăm
  • îndrituisem
  • ‑ndrituisem
a II-a (voi)
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
(să)
  • îndrituiți
  • ‑ndrituiți
  • îndrituiați
  • ‑ndrituiați
  • îndrituirăți
  • ‑ndrituirăți
  • îndrituiserăți
  • ‑ndrituiserăți
  • îndrituiseți
  • ‑ndrituiseți
a III-a (ei, ele)
  • îndrituie
  • ‑ndrituie
(să)
  • îndrituie
  • ‑ndrituie
  • îndrituiau
  • ‑ndrituiau
  • îndritui
  • ‑ndritui
  • îndrituiseră
  • ‑ndrituiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndritui îndrituit

etimologie:

  • În + drit + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09