9 definiții pentru îndrea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndrea sms [At: DOSOFTEI, ap. HEM. 1171 / V: an~, un~ / E: ngr Aνδρἑας] (Îrg) 1 Decembrie. 2 (Imp) Andrea.

ÎNDREÁ s. m. (Înv. și reg.) Decembrie. – Din n. pr. Andrei.

ÎNDREÁ s. m. (Înv. și reg.) Decembrie. – Din n. pr. Andrei.

andrea f. 1. ac mare de cusut lucruri groase; 2. talpa sau bârna care ține podul morii; 3. fierul lung care prinde fierul lat de grindeiul plugului; 4. Anat. numele popular al claviculei; pl. vine emoroidale. [De origină necunoscută: vorba se mai rostește îndrea și undrea].


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDREÁ s. v. decembrie.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

îndreá s. m. – Decembrie. Lat. Andreas, din gr. ’Aνδρἐας (Pușcariu 832; Tiktin; DAR), cf. v. sard. sant-andria „noiembrie”, alb. šën-ëndre „decembrie” etc. (Hasdeu 1172).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îndreá, (andrea, undrea), s.m. – (pop.) Decembrie. ♦ (top.) Îndrea, deal în Șieu. Îndreiu, vârf de deal (740 m), situat la sud-vest de Rozavlea, pe partea stângă a Izei. – Din n.pr. Andrei (< gr. Andreas), cf. alb. šën-ëndre; din andrea „ac, vârf”.

Intrare: îndrea
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrea
  • ‑ndrea
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndrea

etimologie: