12 definiții pentru îndrăzneală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndrăznea sf [At: MINEIUL (1776) 196 Vl / Pl: ~eli / E: îndrăzni + -eală] 1 Atitudine sau purtare îndrăzneață Si: curaj, cutezanță. 2 (Înv) Trecere pe lângă cineva. 3 Faptă curajoasă. 4 Obrăznicie. 5 (Îlav) Cu ~ Cu curaj. 6 (Îal) Cu obrăznicie. 7 (Îal) Pe față Si: deschis.

ÎNDRĂZNEÁLĂ, îndrăzneli, s. f. Atitudine sau purtare îndrăzneață; curaj, cutezanță, îndrăznire. ♦ Faptă îndrăzneață. – Îndrăzni + suf. -eală.

ÎNDRĂZNEÁLĂ, îndrăzneli, s. f. Atitudine sau purtare îndrăzneață; curaj, cutezanță, îndrăznire. ♦ Faptă îndrăzneață. – Îndrăzni + suf. -eală.

ÎNDRĂZNEÁLĂ ~éli f. Caracter îndrăzneț; bărbăție; curaj; cutezanță. ~eala stilului său. [G.-D. îndrăznelii; Sil. în-drăz-] /a îndrăzni + suf. ~eală

îndrăzneală f. 1. calitatea celui îndrăzneț: intrepiditate, temeritate; 2. insolență, nerușinare; 3. fig. înălțimea stilului: îndrăzneala cugetărilor.

îndrăzneálă f., pl. elĭ. Curaj, calitatea de a îndrăzni: îndrăzneala de a ĭeși la luptă. Insolență, nerușinare: îndrăzneala de a fuma în biserică. Fig. Neobișnuință, ĭeșire din regulă: (pin execuțiune, stil ș. a.): îndrăzneală de stil, de cugetare.

ÎNDRAZNEÁLĂ, îndrăzneli, s. f. Atitudine și purtare îndrăzneață; curaj, neînfricare, cutezanță, lipsă de sfială. Să-mi ierți... îndrăzneala. SLAVICI, O. I 388. Îndrăzneala, istețimea... să fie uneltele tale. ISPIRESCU, L. 369. De asta chiar mă cuprinde mirare, domnule judecător, zise nemulțămitul cu îndrăzneală. CREANGĂ, A. 147. ◊ Expr. A(-și) lua îndrăzneala sau (rar) a lua îndrăzneală = a îndrăzni. Feciorul cel mai mare ie îndrăzneală și zice... CREANGĂ, P. 184.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndrăzneálă s. f., g.-d. art. îndrăznélii; pl. îndrăznéli

îndrăzneálă s. f., g.-d. art. îndrăznélii; pl. îndrăznéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDRĂZNEÁLĂ s. 1. v. curaj. 2. (livr.) aplomb. (~ stilului său.) 3. v. obrăznicie.

ÎNDRĂZNEA s. 1. bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dîrzenie, încumetare, neînfricare, semeție, temeritate, (livr.) intrepiditate, petulanță, (rar) cutezare, (pop. și fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicie, (înv.) dîrzie, îndrăznire, mărinimie, semețire, (grecism înv.) taros. (Dovedește o mare ~ în acțiunile sale.) 2. (livr.) aplomb. (~ stilului său.)

Îndrăzneală ≠ jenă, sfială


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IL FAUT DE L’AUDACE, ENCORE DE L’AUDACE TOUJOURS DE L’AUDACE (fr.) trebuie îndrăzneală, iarăși îndrăzneală, mereu îndrăzneală – Cuvinte rostite de Danton în Convenție, la 18 nov. 1793. Devenite memorabile, caracterizează consecvența în atitudine.

Intrare: îndrăzneală
îndrăzneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrăznea
  • ‑ndrăznea
  • îndrăzneala
  • ‑ndrăzneala
plural
  • îndrăzneli
  • ‑ndrăzneli
  • îndrăznelile
  • ‑ndrăznelile
genitiv-dativ singular
  • îndrăzneli
  • ‑ndrăzneli
  • îndrăznelii
  • ‑ndrăznelii
plural
  • îndrăzneli
  • ‑ndrăzneli
  • îndrăznelilor
  • ‑ndrăznelilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndrăzneală

  • 1. Atitudine sau purtare îndrăzneață.
    exemple
    • Să-mi ierți... îndrăzneala. SLAVICI, O. I 388.
      surse: DLRLC
    • Îndrăzneala, istețimea... să fie uneltele tale. ISPIRESCU, L. 369.
      surse: DLRLC
    • De asta chiar mă cuprinde mirare, domnule judecător, zise nemulțămitul cu îndrăzneală. CREANGĂ, A. 147.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A(-și) lua îndrăzneala sau (rar) a lua îndrăzneală = îndrăzni
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Feciorul cel mai mare ie îndrăzneală și zice... CREANGĂ, P. 184.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Faptă îndrăzneață.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Îndrăzni + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09