21 de definiții pentru îndesat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndesat, ~ă a [At: CORESI, EV. 365/27 / Pl: ~ați, ~e / E: îndesa] 1 Cu conținutul presat pentru a încăpea cât mai mult într-un spațiu limitat Si: înghesuit2. 2 (D. materiale) Comprimat. 3 Masiv. 4 Dens. 5 (D. căciuli, pălării) Tras bine pe cap. 6 (D. recipiente) Foarte plin. 7 (D. oameni) Scund și gras. 8 (D. obiecte) Introdus complet în ceva. 9 (Înv; d. mese) Copios. 10 (Înv; d. lovituri) Înfundat. 11 (Pfm; îlav) Cu vârf și ~ Din belșug. 12 (Pop; îlav) Pe ~e Apăsat. 13 Greu. 14 Puternic. 15 Compact. 16 Des. 17 Bătut. 18 Strâmtorat. 19 (Înv) Repetat.

ÎNDESÁT, -Ă, îndesați, -te, adj. 1. Foarte plin, cu conținutul presat; îngrămădit, înghesuit2. ◊ Loc. adv. Cu vârf și îndesat = din belșug, cu prisosință. 2. Greu, puternic, apăsat. 3. Compact, dens, masiv. 4. (Despre ființe) Mic și gros. – V. îndesa.

ÎNDESÁT, -Ă, îndesați, -te, adj. 1. Foarte plin, cu conținutul presat; îngrămădit, înghesuit2. ◊ Loc. adv. Cu vârf și îndesat = din belșug, cu prisosință. 2. Greu, puternic, apăsat. 3. Compact, dens, masiv. 4. (Despre ființe) Mic și gros. – V. îndesa.

ÎNDESÁT1 s. n. (În expr.) Pe îndesate sau pe îndesatele = în mod apăsat, accentuat. Ea repeta din cînd în cînd pe îndesatele: Mitocanule! Mitocanule! D. ZAMFIRESCU, la TDRG. – Forme gramaticale: (în expr.) îndesate, îndesatele.

ÎNDESÁT2, -Ă, îndesați, -te, adj. 1. (Despre recipiente) Foarte plin, cu conținutul presat. Un sac îndesat De tărîțe. MARIAN, S. 277. ◊ Loc. adv. Cu vîrf și îndesat (rar îndesate) = peste măsura normală, mult, din belșug, cu prisosință. Și cîte nu ne venea în cap, și cîte nu făceam cu vîrf și îndesate. CREANGĂ, A. 40. Împrumutu se dă cu vîrf și îndesat. ȘEZ. I 220. 2. (În opoziție cu ușor, slab) Greu, puternic, apăsat. Cu pași îndesați, meșterul a intrat în sala clubului «Unirea». GALAN, Z. R. 81. Căpătă... cincizeci de nuiele îndesate. RETEGANUL, P. II 54. Îi mai dete vro cîteva lovituri d-alea îndesate. ISPIRESCU, L. 195. ◊ Fig. În coșul pieptului simțea o durere grea și îndesată care-i curma viața. VLAHUȚĂ, O. A. 110. ◊ (Adverbial) Răspunse scurt și îndesat. RETEGANUL, P. IV 8. Răspunzînd îndesat «sluga dumitale»... își luă cetinel drumul spre gazdă. CREANGĂ, A. 133. Vătala bate în pînze îndesat. BELDICEANU, P. 68. 3. Compact, des, masiv. [Sturzii] se scoală toți deodată cu mare volbură și trec răpede ca un nor negru, îndesat. ODOBESCU, S. III 31. Briar, ce n-are-n lume decît un gros stejar, Un bun și scump tovarăș... Alesu-l-au el singur în codrul îndesat. ALECSANDRI, P. A. 193. 4. (Despre persoane) Scurt și gros. Intră Filimon Hancu, unul scurt, îndesat, rumen. CAMILAR, TEM. 15. La toată înfățișarea lui îndesată și spătoasă, Vitoria se uita ascuțit și cu îndîrjire. SADOVEANU, B. 11. Să ne ducem cu toții! strigă un om mic și îndesat, cu o căciulă uriașă dată pe ceafă. REBREANU, R. II 44.

ÎNDESÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNDESA.Cu vârf și ~ mai mult decât trebuie; cu prisosință. 2) (despre persoane) Care este mic de statură, gros și voinic; bondoc. 3) și adverbial Care este subliniat cu insistență; apăsat. A păși ~. /v. a (se) îndesa

îndesat a. 1. foarte des: în codrul îndesat; 2. masiv, compact: om îndesat; 3. plin până în vârf: un sac îndesat.

îndesát, -ă adj. Strîns, presat: sac îndesat, cafea rîșnită îndesată. Om îndesat, viguros, compact, masiv, cam scund și gros. Cu vîrf și îndesat. V. vîrf.

îndesa [At: DOSOFTEI, V. S. 3/1 / V: (cscj) ~si, (rar) i / Pzi: îndes / E: mlin-de(n)sare] 1-2 vtr (Rar) A (se) înmulți peste măsură într-un spațiu restrâns. 3 vr (Rar) A năvăli undeva sau asupra cuiva. 4 vr (Rar) A pătrunde undeva pe furiș. 5 vr (Rar; d. piele) A se îngroșa. 6-7 vtr A (se) îndesi. 8 vt A apăsa pentru a face să încapă cât mai mult într-un spațiu limitat. 9 vt A face cât mai compact un material. 10 vt A-și așeza căciula, pălăria etc. trăgând-o cât mai mult pe cap. 11 vt (Pop; îe) A-și ~ căciula pe urechi A se arăta nepăsător. 12 vt (Îae) A se preface că nu știe despre ce e vorba. 13 vt (Nob) A fi incomodat de șa. 14 vt (Înv) A introduce prin împingere. 15 vr (D. oameni) A se îngrămădi unul lângă altul sau unul peste altul. 16-17 vtr (Pop; d. oameni) A (se) grăbi. 18 vt (Înv) A copleși pe cineva cu vizitele, cu prezența. 19-20 vtr (Înv) A (se) repeta.

ÎNDESÁ, îndés, vb. I. 1. Tranz. A apăsa, a presa ca să încapă cât mai mult într-un spațiu restrâns, a vârî cu forța (într-un spațiu limitat); a înghesui, a bucși. ♦ A face cât mai compact (un material). 2. Tranz. A-și așeza pălăria, căciula, șapca, trăgând-o cât mai mult pe cap. 3. Refl. (Despre o mulțime de persoane sau de lucruri în mișcare) A se aduna, a se îngrămădi unul lângă altul, unul peste altul; a se înghesui. ♦ (Pop.) A se grăbi, a da zor. – Lat. in-de(n)sare.

ÎNDESÁ, îndés, vb. I. 1. Tranz. A apăsa, a presa ca să încapă cât mai mult într-un spațiu restrâns, a vârî cu forța (într-un spațiu limitat); a înghesui, a bucși. ♦ A face cât mai compact (un material). 2. Tranz. A-și așeza pălăria, căciula, șapca, trăgând-o cât mai mult pe cap. 3. Refl. (Despre o mulțime de persoane sau de lucruri în mișcare) A se aduna, a se îngrămădi unul lângă altul, unul peste altul; a se înghesui. ♦ (Pop.) A se grăbi, a da zor. – Lat. in-de(n)sare.

ÎNDESÁ, îndés, vb. I. 1. Tranz. A apăsa ca să încapă cît mai mult într-un spațiu restrîns, a îngrămădi, a vîrî cu forța (într-un spațiu limitat); a înghesui. Să puse fata și-și adună tot ce biata putu cu degrabă, oleacă de merinde, niște hăinuțe... le îndesă toate într-o păreche de desagi. RETEGANUL, P. V 68. ♦ A înfige, a introduce (adînc) ceva. Îndesă fetii degetul în gură. RETEGANUL, P. IV 6. 2. Tranz. A-și așeza (pălăria, căciula) trăgînd-o adînc pe cap (ca să acopere și urechile). Îmi îndesai pălăria peste urechi și mă lungii perpendicular pe cursul Bistriței. HOGAȘ, M. N. 61. Își aprinse o țigară și, îndesîndu-și pălăria pe cap, ieși cu un aer plictisit. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. Moșneagul... puse cușma pe cap, o îndesă pe urechi. CREANGĂ, P. 81. 3. Refl. (Despre o mulțime de persoane sau de lucruri în mișcare) A se îngrămădi la un loc, a se strînge laolaltă (formînd un grup des, compact). ♦ (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «în») A se apropia prea mult (de obicei cu intenții agresive) de cineva, a înghesui pe cineva. Gloata se îndesa în piepturile cailor care sforăiau speriați. DUMITRIU, N. 30. Dan bătrînul... se-ndeasă în gloata tremurîndă. ALECSANDRI, O. 215. ◊ Fig. Deși această soartă așteaptă și pre alți, Toți însă cătră dînsa se-mping și se îndeasă. NEGRUZZI, S. II 246. ♦ A deveni mai des, mai compact. Văzînd că vremea trecea și întunericul se îndesa, băiatul... începu să se uite în toate părțile ca să ghicească pe unde a venit. POPESCU, B. IV 33. ◊ Tranz. Sare, pasurile-ndeasă. ALECSANDRI, P. P. 350.

A ÎNDESÁ îndés tranz. 1) (obiecte) A vârî cu forța într-un spațiu restrâns (ca să încapă mai mult); a înghesui; a ticsi. ~ rufele într-un sac. 2) (căciula, pălăria etc.) A trage peste urechi, peste ochi. /<lat. inde[n]sare

A SE ÎNDESÁ mă îndés intranz. fam. (despre ființe) A se aduna în număr mare într-un spațiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se buluci; a se înghesui; a se îmbulzi. /<lat. inde[n]sare

îndesà v. 1. a pune des: a îndesa grâu în saci; 2. a umplea des: a îndesa paharul; 3. a se împinge unul într’altul, a se vârî: îndesându-și căciula în cap; 4. a se face des: vizitele se îndesiră NEGR. [Lat. *INDENSARE (cf. CONDENSARE)].

2) îndés, a v. tr. (în și des orĭ d. lat. in, în, și densare, a îndesa, a condensa, d. densus, des; sp. condesar.Îndes, îndeșĭ, îndeasă; să îndese). Fac des, condensez: a îndesa cafeaŭa rîșnită în cutie, haĭnele în cufăr. Împing, fac să intre: a îndesa căcĭula în cap, bumbacu în urechĭ, pumnu în gura cuĭva. Silesc, forțez pe cineva cu ceva, să facă ceva: nu mă’ndesa cu atîta vin, cu băutura, cu paharu! Umplu mult: a îndesa cufăru cu haĭne. V. refl. Mă grămădesc, mă aglomerez, tind la: naufragiațiĭ se îndesaŭ în luntri, caliciĭ se îndesaŭ la pomană, copiiĭ se îndesaŭ în mine de frică. V. înfoĭez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndesá (a ~) (a înghesui) vb., ind. prez. 3 îndeásă; ger. îndesấnd

îndesá (a înghesui) vb., ind. prez. 1 sg. îndés, 3 sg. și pl. îndeásă; ger. îndesând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDESÁT adj. 1. v. îngrămădit. 2. v. doldora. 3. ghemuit, înghesuit, îngrămădit. (Stăteau ~ ca vai de lume.) 4. compact, dens, (pop.) vârtos. (Căpățână de varză ~.) 5. bondoc. (Om ~.) 6. bătătorit. 7. apăsat. (Cu pași ~.)

ÎNDESAT adj. 1. burdușit, înghesuit, îngrămădit, ticsit, (rar) tescuit, (reg.) bucșit. (Un geamantan ~.) 2. doldora, încărcat, înțesat, plin, ticsit. (~ de...) 3. ghemuit, înghesuit, îngrămădit. (Stăteau ~ ca vai de lume.) 4. compact, dens, (pop.) vîrtos. (Căpățînă de varză ~.) 5. bondoc. (Om ~.) 6. bătătorit, bătut, (pop.) bătucit. (Pămînt ~; zăpadă ~.) 7. apăsat. (Cu pași ~.)

ÎNDESÁ vb. 1. v. îngrămădi. 2. v. îmbulzi. 3. a se băga, a se îmbulzi, a se înghesui, a se îngrămădi, a se vârî. (Nu vă mai ~ așa în mine!) 4. a băga, a înfunda, a trage, a vârî. (~ căciula pe cap.) 5. v. bătători. 6. v. tasa.

ÎNDESA vb. 1. a burduși, a ghemui, a înghesui, a îngrămădi, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strîmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bîcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ toate într-un sac.) 2. a se grămădi, a se îmbulzi, a se înghesui, a se îngrămădi, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se tîrși, (prin Ban. și Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se mușuroi. (S-au ~ cu toții în jurul lui.) 3. a se băga, a se îmbulzi, a se înghesui, a se îngrămădi, a se vîrî. (Nu vă mai ~ așa în mine!) 4. a băga, a înfunda, a trage, a vîrî. (~ căciula pe cap.) 5. a bate, a bătători, a bătuci, a presa, (pop.) a pisa, (reg.) a dricui, a tăpși, a zbătuci, (Transilv.) a dripi, (fam.) a pisăgi. (~ pămîntul, zăpada.) 6. a (se) compacta, a (se) tasa. (A ~ un material poros.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

îndesá (îndés, îndesát), vb.1. A presa, a apăsa. – 2. A înghesui, a burduși. – 3. A strivi, a stîlci. – 4. A bătători, a îndesa. – 5. A înfige. – 6. A hăitui, a hărțui, a prigoni. – 7. (Refl.) A se înghesui, a se îngrămădi. – 8. (Refl.) A se condensa, a se face cît mai compact. – 9. A înmulți, a repeta. – 10. (Refl.) A se sătura. – Mr. (î)ndes, ndisare, megl. andes, andisari. Lat. densāre (Pușcariu 831; Candrea-Dens., 486; DAR), cf. des. Ar putea fi și der. intern al lui des; pare însă mai curînd că acest der. e var. îndesi, care se folosește mai ales cu sensul 9 și care, în acest caz, ar fi mai curînd un dublet neol. (DAR îl consideră var., cu schimbare de suf.; după Densusianu, Hlr., 150, din lat. densῑre, cf. Pușcariu 831). – Der. îndesat, adj. (cu conținutul presat; foarte plin; înfipt; apăsat, rostit cu insistență; dens; mic și gros, rotofei), cf. mr. ndisat; îndesătură, s. f. (înv., insistență).

Intrare: îndesat
îndesat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndesat
  • ‑ndesat
  • îndesatul
  • îndesatu‑
  • ‑ndesatul
  • ‑ndesatu‑
  • îndesa
  • ‑ndesa
  • îndesata
  • ‑ndesata
plural
  • îndesați
  • ‑ndesați
  • îndesații
  • ‑ndesații
  • îndesate
  • ‑ndesate
  • îndesatele
  • ‑ndesatele
genitiv-dativ singular
  • îndesat
  • ‑ndesat
  • îndesatului
  • ‑ndesatului
  • îndesate
  • ‑ndesate
  • îndesatei
  • ‑ndesatei
plural
  • îndesați
  • ‑ndesați
  • îndesaților
  • ‑ndesaților
  • îndesate
  • ‑ndesate
  • îndesatelor
  • ‑ndesatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndesat

  • 1. Foarte plin, cu conținutul presat; înghesuit (1.).
    exemple
    • Un sac îndesat De tărîțe. MARIAN, S. 277.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Cu vârf și îndesat (rar îndesate) = din belșug, cu prisosință.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Și cîte nu ne venea în cap, și cîte nu făceam cu vîrf și îndesate. CREANGĂ, A. 40.
        surse: DLRLC
      • Împrumutu se dă cu vîrf și îndesat. ȘEZ. I 220.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 7 exemple
    exemple
    • Cu pași îndesați, meșterul a intrat în sala clubului «Unirea». GALAN, Z. R. 81.
      surse: DLRLC
    • Căpătă... cincizeci de nuiele îndesate. RETEGANUL, P. II 54.
      surse: DLRLC
    • Îi mai dete vro cîteva lovituri d-alea îndesate. ISPIRESCU, L. 195.
      surse: DLRLC
    • figurat În coșul pieptului simțea o durere grea și îndesată care-i curma viața. VLAHUȚĂ, O. A. 110.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Răspunse scurt și îndesat. RETEGANUL, P. IV 8.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Răspunzînd îndesat «sluga dumitale»... își luă cetinel drumul spre gazdă. CREANGĂ, A. 133.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Vătala bate în pînze îndesat. BELDICEANU, P. 68.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (și) substantivat neutru expresie Pe îndesate sau pe îndesatele = în mod apăsat, accentuat.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ea repeta din cînd în cînd pe îndesatele: Mitocanule! Mitocanule! D. ZAMFIRESCU, la TDRG.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • [Sturzii] se scoală toți deodată cu mare volbură și trec răpede ca un nor negru, îndesat. ODOBESCU, S. III 31.
      surse: DLRLC
    • Briar, ce n-are-n lume decît un gros stejar, Un bun și scump tovarăș... Alesu-l-au el singur în codrul îndesat. ALECSANDRI, P. A. 193.
      surse: DLRLC
  • 4. (Despre ființe) Mic (scurt) și gros.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bondoc, -oacă 3 exemple
    exemple
    • Intră Filimon Hancu, unul scurt, îndesat, rumen. CAMILAR, TEM. 15.
      surse: DLRLC
    • La toată înfățișarea lui îndesată și spătoasă, Vitoria se uita ascuțit și cu îndîrjire. SADOVEANU, B. 11.
      surse: DLRLC
    • Să ne ducem cu toții! strigă un om mic și îndesat, cu o căciulă uriașă dată pe ceafă. REBREANU, R. II 44.
      surse: DLRLC
  • comentariu expresie Forme gramaticale: îndesate, îndesatele.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îndesa
    surse: DEX '09 DEX '98

îndesa îndesare îndesat

  • 1. tranzitiv A apăsa, a presa ca să încapă cât mai mult într-un spațiu restrâns, a vârî cu forța (într-un spațiu limitat).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bucși ticsi înghesui un exemplu
    exemple
    • Să puse fata și-și adună tot ce biata putu cu degrabă, oleacă de merinde, niște hăinuțe... le îndesă toate într-o păreche de desagi. RETEGANUL, P. V 68.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A face cât mai compact (un material).
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. A introduce (adânc) ceva.
      surse: DLRLC sinonime: înfige un exemplu
      exemple
      • Îndesă fetii degetul în gură. RETEGANUL, P. IV 6.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A-și așeza pălăria, căciula, șapca, trăgând-o cât mai mult pe cap.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Îmi îndesai pălăria peste urechi și mă lungii perpendicular pe cursul Bistriței. HOGAȘ, M. N. 61.
      surse: DLRLC
    • Își aprinse o țigară și, îndesîndu-și pălăria pe cap, ieși cu un aer plictisit. VLAHUȚĂ, O. A. III 38.
      surse: DLRLC
    • Moșneagul... puse cușma pe cap, o îndesă pe urechi. CREANGĂ, P. 81.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv (Despre o mulțime de persoane sau de lucruri în mișcare) A se aduna, a se îngrămădi unul lângă altul, unul peste altul; a se înghesui.
    exemple
    • Dan bătrînul... se-ndeasă în gloata tremurîndă. ALECSANDRI, O. 215.
      surse: DLRLC
    • figurat Deși această soartă așteaptă și pre alți, Toți însă cătră dînsa se-mping și se îndeasă. NEGRUZZI, S. II 246.
      surse: DLRLC
    • 3.1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziția «în») A se apropia prea mult (de obicei cu intenții agresive) de cineva, a înghesui pe cineva.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Gloata se îndesa în piepturile cailor care sforăiau speriați. DUMITRIU, N. 30.
        surse: DLRLC
    • 3.2. A deveni mai des, mai compact.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Văzînd că vremea trecea și întunericul se îndesa, băiatul... începu să se uite în toate părțile ca să ghicească pe unde a venit. POPESCU, B. IV 33.
        surse: DLRLC
    • 3.3. popular A se grăbi, a da zor.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: grăbi un exemplu
      exemple
      • tranzitiv Sare, pasurile-ndeasă. ALECSANDRI, P. P. 350.
        surse: DLRLC

etimologie: