15 definiții pentru îndepărta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndepărta [At: DA / Pzi: ~tez / E: în- + depărta] 1 vt A așeza la o distanță mai mare decât cea inițială. 2 vt A ține departe ceva sau pe cineva. 3 vt A înlătura pe cineva dintr-o funcție. 4 vr A pleca din apropierea cuiva sau a ceva. 5 vr A se distanța sufletește de cineva sau de ceva. 6 vr A se abate de la ceva stabilit.

ÎNDEPĂRTÁ, îndepărtez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie sau a ține departe; a înlătura. ♦ A scoate pe cineva din funcție; a concedia. 2. Refl. A pleca din apropierea cuiva sau a ceva; a merge în altă parte. ♦ A se abate, a devia. – În + depărta.

ÎNDEPĂRTÁ, îndepărtez, vb. I. 1. Tranz. A face să fie sau a ține departe; a înlătura. ♦ A scoate pe cineva din funcție; a concedia. 2. Refl. A pleca din apropierea cuiva sau a ceva; a merge în altă parte. ♦ A se abate, a devia. – În + depărta.

ÎNDEPĂRTÁ, îndepărtez, vb. I. (Uneori în concurență cu depărta) 1. Tranz. A înlătura, a da la o parte; a ține departe. V. elimina. Cînd vreunul dintre flăcăi dă să puie mîna pe cîte ceva, ele-i îndepărtează cu năfrămile. SEVASTOS, N. 160. Tot nu înceta... să întărîte pe împăratul, ca doar ar pedepsi și ar îndepărta pe împărăteasa. SBIERA, P. 110. ♦ A scoate din funcție pentru abateri grave; a concedia. 2. Refl. A se duce, a pleca din apropierea cuiva sau a ceva, a merge în altă parte. Scrii că te simți așa lîngă el, streină, parcă ceva s-a îndepărtat. C. PETRESCU, Î. II 64. Cum s-au îndepărtat zmăul, au și ieșit musca din crăpăturică. SBIERA, P. 75. ♦ A se abate, a devia. Să nu ne îndepărtăm de la subiect.

A ÎNDEPĂRTÁ ~éz tranz. 1) A face să se îndepărteze. 2) (obiecte) A muta mai departe (unul de altul). 3) pop. (persoane) A scoate drept pedeapsă (dintr-o funcție); a da afară; a destitui; a elibera; a concedia. L-au ~at de la conducere. 4) fig. A ține la distanță; a distanța. /în + a depărta

A SE ÎNDEPĂRTÁ mă ~éz intranz. 1) A se deplasa sau a se situa la o anumită distanță (de cineva sau de ceva); a se distanța. Să nu te ~ezi de mine.~ de subiect a se abate de la temă. 2) fig. (despre persoane) A înceta de a mai avea concepții comune. Se ~ează unii de alții. /în + a depărta

depărtéz v. tr. (d. departe). Pun (duc) departe: a depărta scaunu de masă. Scot, înlătur: a depărta un funcționar dintr’o funcțiune. V. refl. Mă duc departe, mă despart: depărtează-te de cîne, că mușcă. – Și îndep-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndepărtá (a ~) vb., ind. prez. 3 îndepărteáză

îndepărtá vb., ind. prez. 1 sg. îndepărtéz, 3 sg. și pl. îndepărteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDEPĂRTÁ vb. 1. a (se) depărta, a (se) distanța. (Se ~ unii de alții; s-a ~ de grupul nostru.) 2. v. izola. 3. a (se) depărta, a (se) dezlipi. (Să nu te ~ de mine!) 4. v. spația. 5. v. izgoni. 6. v. exclude. 7. v. destitui. 8. v. concedia. 9. v. ridica. 10. v. scoate. 11. v. curăța. 12. v. înstrăina. 13. v. înlătura. 14. v. evita. 15. v. risipi. 16. a înlătura, (fig.) a scutura. (A ~ lanțurile robiei.) 17. v. abate.

ÎNDEPĂRTA vb. 1. a (se) depărta, a (se) distanța. (Se ~ unii de alții; s-a ~ de grupul nostru.) 2. a (se) izola. (De ce te-ai ~ de noi?) 3. a (se) depărta, a (se) dezlipi. (Să nu te ~ de mine!) 4. a depărta, a distanța, a rări, a spația, (înv.) a spaționa. (A ~ literele unui cuvînt.) 5. a alunga, a depărta, a goni, a izgoni, (rar) a prigoni, a răzmeri, a surghiuni, (înv. și pop.) a oropsi, (pop.) a zgorni, (înv. și reg.) a întiri, a mîna, a tăia, (reg.) a tintiri, a zgoni, (Transilv. și Ban.) a dudui, a gorgoni, (Transilv.) a păfuga, (prin Transilv.) a poteri, (prin Olt. și Ban.) a sprînji, (Transilv. și Maram.) a țipa, (Ban. și Transilv.) a zogorni, (înv.) a lepăda, a rășchira, (fam.) a mătrăși, (fam. fig.) a mătura. (L-a ~ de la sine.) 6. a elimina, a exclude, a înlătura, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o organizație.) 7. a demite, a destitui, a scoate, (înv. și fam.) a mazili. (L-a ~ din funcție.) 8. a concedia, a scoate, (înv.) a slobozi, (grecism înv.) a exoflisi, (fam.) a mătrăși. (L-a ~ din slujbă.) 9. a înlătura, a lua, a ridica. (A ~ colțul vălului.) 10. a depărta, a elimina, a înlătura, a scoate. (~ petele de grăsime de pe haine.) 11. a curăța, a elimina, a înlătura. (A ~ murdăria de pe jos.) 12. a se depărta, a se înstrăina. (S-a ~ de tot de noi.) 13. a elimina, a înlătura, a suprima. (A ~ cauza răului.) 14. a evita, a se feri, a împiedica, a înlătura, a ocoli, a preîntîmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (Încearcă să ~ primejdia.) 15. a risipi, a spulbera. (I-a ~ toată temerea.) 16. a înlătura, (fig.) a scutura. (A ~ lanțurile robiei.) 17. a se abate, a se depărta, a devia, a divaga, (înv.) a (se) scăpăta. (S-a ~ de la subiect.)

A (se) îndepărta ≠ a (se) apropia

A îndepărta ≠ a apropia

A se îndepărta ≠ a se apropia

Intrare: îndepărta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndepărta
  • ‑ndepărta
  • îndepărtare
  • ‑ndepărtare
  • îndepărtat
  • ‑ndepărtat
  • îndepărtatu‑
  • ‑ndepărtatu‑
  • îndepărtând
  • ‑ndepărtând
  • îndepărtându‑
  • ‑ndepărtându‑
singular plural
  • îndepărtea
  • ‑ndepărtea
  • îndepărtați
  • ‑ndepărtați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndepărtez
  • ‑ndepărtez
(să)
  • îndepărtez
  • ‑ndepărtez
  • îndepărtam
  • ‑ndepărtam
  • îndepărtai
  • ‑ndepărtai
  • îndepărtasem
  • ‑ndepărtasem
a II-a (tu)
  • îndepărtezi
  • ‑ndepărtezi
(să)
  • îndepărtezi
  • ‑ndepărtezi
  • îndepărtai
  • ‑ndepărtai
  • îndepărtași
  • ‑ndepărtași
  • îndepărtaseși
  • ‑ndepărtaseși
a III-a (el, ea)
  • îndepărtea
  • ‑ndepărtea
(să)
  • îndepărteze
  • ‑ndepărteze
  • îndepărta
  • ‑ndepărta
  • îndepărtă
  • ‑ndepărtă
  • îndepărtase
  • ‑ndepărtase
plural I (noi)
  • îndepărtăm
  • ‑ndepărtăm
(să)
  • îndepărtăm
  • ‑ndepărtăm
  • îndepărtam
  • ‑ndepărtam
  • îndepărtarăm
  • ‑ndepărtarăm
  • îndepărtaserăm
  • ‑ndepărtaserăm
  • îndepărtasem
  • ‑ndepărtasem
a II-a (voi)
  • îndepărtați
  • ‑ndepărtați
(să)
  • îndepărtați
  • ‑ndepărtați
  • îndepărtați
  • ‑ndepărtați
  • îndepărtarăți
  • ‑ndepărtarăți
  • îndepărtaserăți
  • ‑ndepărtaserăți
  • îndepărtaseți
  • ‑ndepărtaseți
a III-a (ei, ele)
  • îndepărtea
  • ‑ndepărtea
(să)
  • îndepărteze
  • ‑ndepărteze
  • îndepărtau
  • ‑ndepărtau
  • îndepărta
  • ‑ndepărta
  • îndepărtaseră
  • ‑ndepărtaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndepărta îndepărtare îndepărtat

  • 1. tranzitiv A face să fie sau a ține departe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înlătura antonime: apropia 2 exemple
    exemple
    • Cînd vreunul dintre flăcăi dă să puie mîna pe cîte ceva, ele-i îndepărtează cu năfrămile. SEVASTOS, N. 160.
      surse: DLRLC
    • Tot nu înceta... să întărîte pe împăratul, ca doar ar pedepsi și ar îndepărta pe împărăteasa. SBIERA, P. 110.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A scoate pe cineva din funcție.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: concedia
  • 2. reflexiv A pleca din apropierea cuiva sau a ceva; a merge în altă parte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Scrii că te simți așa lîngă el, streină, parcă ceva s-a îndepărtat. C. PETRESCU, Î. II 64.
      surse: DLRLC
    • Cum s-au îndepărtat zmăul, au și ieșit musca din crăpăturică. SBIERA, P. 75.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + depărta
    surse: DEX '98 DEX '09