6 definiții pentru îndârjeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndârjea sf [At: JIPESCU, O. 96 / V: ~ja / Pl: ~eli / E: îndârji + -eală] (Înv) 1 Dârzenie. 2 Furie.

ÎNDÎRJEÁLĂ, îndîrjeli, s. f. (Rar) Îndîrjire. Strînge în tine îndîrjeală multă. SAHIA, N. 40.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndârjeálă s. f., g.-d. art. îndârjélii; pl. îndârjéli

îndârjeálă s. f., g.-d. art. îndârjélii; pl. îndârjéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDÂRJEÁLĂ s. v. îndârjire, înverșunare.

îndîrjea s. v. ÎNDÎRJIRE. ÎNVERȘUNARE.

Intrare: îndârjeală
îndârjeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndârjea
  • ‑ndârjea
  • îndârjeala
  • ‑ndârjeala
plural
  • îndârjeli
  • ‑ndârjeli
  • îndârjelile
  • ‑ndârjelile
genitiv-dativ singular
  • îndârjeli
  • ‑ndârjeli
  • îndârjelii
  • ‑ndârjelii
plural
  • îndârjeli
  • ‑ndârjeli
  • îndârjelilor
  • ‑ndârjelilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndârjeală

etimologie: