9 definiții pentru încurcală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încurca sf [At: CREANGĂ, P. 270 / Pl: ~le / E: încurca + -ală] 1 (Mol) Încurcătură (1). 2 (Înv) Uneltire.

ÎNCURCÁLĂ s. f. (Reg.) Încurcătură. – Încurca + suf. -ală.

ÎNCURCÁLĂ s. f. (Reg.) Încurcătură. – Încurca + suf. -ală.

ÎNCURCÁLĂ s. f. (Mold.) Încurcătură. Harap-Alb, văzîndu-se pus în încurcală, nu mai știa ce să facă. CREANGĂ, P. 270.

încurcală f. Mold. încurcătură: nici grijă n’avea despre încurcala ce făcuse CR.

încurcálă f., pl. e. Încurcătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încurcálă (reg.) s. f., g.-d. art. încurcálei

încurcálă s. f., g.-d. art. încurcálei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCURCÁLĂ s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.

încurca s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.

Intrare: încurcală
încurcală1 (g.-d. -cale) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încurca
  • ‑ncurca
  • încurcala
  • ‑ncurcala
plural
genitiv-dativ singular
  • încurcale
  • ‑ncurcale
  • încurcalei
  • ‑ncurcalei
plural
vocativ singular
plural
încurcală2 (g.-d. -căli) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încurca
  • ‑ncurca
  • încurcala
  • ‑ncurcala
plural
genitiv-dativ singular
  • încurcăli
  • ‑ncurcăli
  • încurcălii
  • ‑ncurcălii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încurcală

etimologie:

  • Încurca + sufix -ală.
    surse: DEX '98 DEX '09