20 de definiții pentru încuia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCUIÁ, încúi, vb. I. 1. Tranz. A închide cu ajutorul unui zăvor, al unui lacăt, al unei chei etc. ♦ A reține pe cineva într-o încăpere închisă cu cheia. ♦ Refl. A se închide (singur), a se izola într-o încăpere. ♦ Fig. (Fam.) A face pe cineva să nu mai aibă ce să răspundă; a închide gura cuiva, a înfunda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) constipa. – Lat. incuncare.

încuia [At: CORESI, EV. 50/35 / V: (înv) încui, (Ban) ~una (Pzi: încun) / Pzi: încui / E: ml *(in)cuneo, -are] 1-2 vtr A (se) închide cu ajutorul unui zăvor, al unui lacăt. 3 vt A ține pe cineva închis într-o încăpere. 4 vr A se izola într-o încăpere. 5 vt (Fig; pfm) A face pe cineva să nu mai aibă ce răspunde. 6-7 vtr (Pop) A (se) constipa. 8 vt A bara un drum. 9-10 vtr (Fig; d. gură, urechi) A (se) astupa. 11 vt (Trs; înv; fig) A încheia. 12 vr (Fig; pex) A se însingura. 13 vr (Pop; d. femei însărcinate) A nu putea naște. 14 vr (Pop; d. femei) A nu putea avea copii. corectată

ÎNCUIÁ, încúi, vb. I. 1. Tranz. A închide cu ajutorul unui zăvor, al unui lacăt etc. ♦ A reține pe cineva închis într-o încăpere. ♦ Refl. A se închide (singur), a se izola într-o încăpere. ♦ Fig. (Fam.) A face pe cineva să nu mai aibă ce să răspundă; a închide gura cuiva, a înfunda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) constipa. – Lat. incuncare.

ÎNCUIÁ, încúi, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la uși, porți, lacăte, p. ext. la încăperi, case) A închide cu cheia, cu zăvorul. Doamna Vorvoreanu se ridică, se duse pînă la ușă lovindu-se de mobile pe întunerec, încuie ușa cu cheia. DUMITRIU, N. 83. Încuiase casa mama, își luase pruncii în brațe și se întorsese la bunică-mea. STANCU, D. 6. Credinciosul împăratului, încuind ușa pe din afară... le zice cu răutate. CREANGĂ, P. 251. ♦ (Cu privire la ființe sau la obiecte) A izola într-o încăpere închisă cu cheia. Mînă caii în grajd, îi încuie. EMINESCU, N. 21. ♦ Fig. (Familiar, cu privire la persoane) A înfunda, a lăsa rușinat, încurcat, fără putință de a mai răspunde. 2. (Popular) A constipa.

A ÎNCUIÁ încúi tranz. 1) (ușa, camere etc.) A închide cu o încuietoare. 2) (ființe sau obiecte) A separa într-o încăpere închisă cu o încuietoare. 3) pop. A face să se încuie. /<lat. incuneare

A SE ÎNCUIÁ mă încúi intranz. A căpăta constipație; a se constipa. /<lat. incuneare

încuiá v. a (se) închide cu cheia. [Lat. CUNEARE].

îmcúĭ, a -ĭá v. tr. (d. cuĭ [ca lat. cláudere, clúdere, a închide, d. clavus, cuĭ, că vechile cheĭ eraŭ ca niște cuĭe]. V. închid, cheĭe). Închid cu cheĭa. Constip.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încuia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. încui, 3 încuie, 1 pl. încuiem; conj. prez. 3 sg. să încuie; ger. încuind

încuiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. încúi, 3 sg. și pl. încúie, 1 pl. încuiém; ger. încuínd

încuia (ind. prez. 1 sg. încui, 3 sg. și pl. încuie, 1 pl. încuiem)

încuiu, -uie 3 ind. și conj., -uiam imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCUIÁ vb. 1. a închide, a pune, a trage. (A ~ zăvorul la ușă.) 2. a (se) fereca, a (se) închide, a (se) zăvorî. (A ~ o casă; s-a ~ în casă.) *3. (fig.) a înfunda. (L-a ~ cu replica lui.)

ÎNCUIA vb. 1. a închide, a pune, a trage. (A ~ zăvorul la ușă.) 2. a (se) fereca, a (se) închide, a (se) zăvorî. (A ~ o casă; s-a ~ în casă.) 3.* (fig.) a înfunda. (L-a ~ cu replica lui.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

încuiá (încúi, încuiát), vb.1. A închide cu cheia. – 2. A închide, a astupa. – 3. A constipa. Lat. cŭneāre, de la cŭneus (Pușcariu 827; Candrea-Dens., 427; REW 2392; DAR), cf. sicil. incuńari, engad. inkuńer, sard. kundzare (Wagner, 110), inkundzare. Se consideră (Tiktin; DAR) că semantismul se explică prin uzanța veche de a încuia în cuie. Este de presupus mai curînd că lat. cuneus „cui” a ajuns probabil să însemne și „cheie”, ca clavus față de clavis. După Capidan, Dacor., II, 631, mr. ancuñare „a arde” este același cuvînt lat.Der. încuietoare, s. f. (dispozitiv care încuie ceva); încuiere, s. f. (acțiunea de a încuia; constipație); încuietură, s. f. (constipație); încuietor, adj. (care încuie). Descuia, vb. (a deschide o ușă, o poartă, etc. încuiate cu cheia) poate reprezenta la fel de bine un lat. dĭscuneāre (Densusianu, Hlr., 169; Pușcariu 511; Candrea-Dens., 437; Tiktin; Candrea), cf. sard. diskundzare, sau să se fi format în rom., ca închide-deschide.Der. descuietoare, s. f. (ușiță, portiță).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încuiá, încui, vb. tranz., refl. – 1. (tranz.) A închide. 2. (refl.) (med.; pop.) A se constipa. – Lat. *(in)cuneare (< cuneus) (Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; Șăineanu, DEX, MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

încuia, încui v. t. a face pe cineva să nu mai aibă ce să răspundă; a face pe cineva să tacă

Intrare: încuia
verb (VT104)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încuia
  • ‑ncuia
  • încuiere
  • ‑ncuiere
  • încuiat
  • ‑ncuiat
  • încuiatu‑
  • ‑ncuiatu‑
  • încuind
  • ‑ncuind
  • încuindu‑
  • ‑ncuindu‑
singular plural
  • încuie
  • ‑ncuie
  • încuiați
  • ‑ncuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încui
  • ‑ncui
(să)
  • încui
  • ‑ncui
  • încuiam
  • ‑ncuiam
  • încuiai
  • ‑ncuiai
  • încuiasem
  • ‑ncuiasem
a II-a (tu)
  • încui
  • ‑ncui
(să)
  • încui
  • ‑ncui
  • încuiai
  • ‑ncuiai
  • încuiași
  • ‑ncuiași
  • încuiaseși
  • ‑ncuiaseși
a III-a (el, ea)
  • încuie
  • ‑ncuie
(să)
  • încuie
  • ‑ncuie
  • încuia
  • ‑ncuia
  • încuie
  • ‑ncuie
  • încuiase
  • ‑ncuiase
plural I (noi)
  • încuiem
  • ‑ncuiem
(să)
  • încuiem
  • ‑ncuiem
  • încuiam
  • ‑ncuiam
  • încuiarăm
  • ‑ncuiarăm
  • încuiaserăm
  • ‑ncuiaserăm
  • încuiasem
  • ‑ncuiasem
a II-a (voi)
  • încuiați
  • ‑ncuiați
(să)
  • încuiați
  • ‑ncuiați
  • încuiați
  • ‑ncuiați
  • încuiarăți
  • ‑ncuiarăți
  • încuiaserăți
  • ‑ncuiaserăți
  • încuiaseți
  • ‑ncuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • încuie
  • ‑ncuie
(să)
  • încuie
  • ‑ncuie
  • încuiau
  • ‑ncuiau
  • încuia
  • ‑ncuia
  • încuiaseră
  • ‑ncuiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încuia, încuiverb

  • 1. tranzitiv A închide cu ajutorul unui zăvor, al unui lacăt, al unei chei etc. DEX '09 DLRLC
    sinonime: închide antonime: descuia
    • format_quote Doamna Vorvoreanu se ridică, se duse pînă la ușă lovindu-se de mobile pe întunerec, încuie ușa cu cheia. DUMITRIU, N. 83. DLRLC
    • format_quote Încuiase casa mama, își luase pruncii în brațe și se întorsese la bunică-mea. STANCU, D. 6. DLRLC
    • format_quote Credinciosul împăratului, încuind ușa pe din afară... le zice cu răutate. CREANGĂ, P. 251. DLRLC
    • 1.1. A reține pe cineva într-o încăpere închisă cu cheia. DEX '09 DLRLC
      sinonime: separa
      • format_quote Mână caii în grajd, îi încuie. EMINESCU, N. 21. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se închide (singur), a se izola într-o încăpere. DEX '09 DEX '98
      sinonime: izola
    • 1.3. figurat familiar A face pe cineva să nu mai aibă ce să răspundă; a închide gura cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: înfunda
  • 2. tranzitiv reflexiv popular A (se) constipa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: constipa
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.