13 definiții pentru încremeni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încremeni [At: DOSOFTEI, V. S. II, 21/2 / V: (cscj) ~na / Pl: ~nesc / E: în- + cremene] 1 vt (Înv) A preface ceva în cremene. 2 vi (D. lucruri în mișcare) A se opri în loc. 3-4 vtr (Fig) A (se) uimi. 5 vt (Îe) A-și ~ ochii A se holba la ceva sau cineva. 7 vi (Fig) A nu mai putea face nici o mișcare, nici un gest (de uimire sau) de groază. Si: a înlemni (1-2), a înmărmuri (3-4). 8 vi (Înv; fig) A îngheța. 9 vi A amorți.

ÎNCREMENÍ, încremenesc, vb. IV. Intranz. 1. A nu mai putea face nicio mișcare, niciun gest (de mirare, de groază etc.); a înlemni, a împietri. ♦ Tranz. A uimi. 2. (Despre lucruri în mișcare) A sta, a se opri locului. – În + cremene.

ÎNCREMENÍ, încremenesc, vb. IV. Intranz. 1. A nu mai putea face nici o mișcare, nici un gest (de mirare, de groază etc.); a înlemni, a împietri. ♦ Tranz. A uimi. 2. (Despre lucruri în mișcare) A sta, a se opri locului. – În + cremene.

ÎNCREMENÍ, încremenesc, vb. IV. Intranz. 1. A rămîne nemișcat (de mirare, de frică, de groază etc.); a înmărmuri, a împietri, a înlemni. Încremeni de groază ca și cînd mișcarea și glasul mulțimii ar fi fost începutul unei noi răzvrătiri. REBREANU, R. II 277. Cînd a dat cu ochii de mine pe loc a încremenit. CREANGĂ, P. 86. Arald încremenise pe calu-i. EMINESCU, O. I 98. ◊ Fig. În tăcere, începu să cînte un corn de vînătoare departe, sus, în cer, sub ghețari, unde încremenise o lumină puternică trandafirie. SADOVEANU, O. V 610. Și pe-a degetelor vîrfuri în iatacul tăinuit Intră – unde zidul negru într-un arc a-ncremenit. EMINESCU, O. I 76. ◊ Tranz. fact. Frumusețea tînărului, privirile lui pierdute cine știe unde, aerul extatic care-i lumina capul, încremeniră pe omul de afară. CARAGIALE, O. I 317. 2. (Despre lucruri în mișcare) A sta, a se opri locului. Suflările molatice de vînt încremeniră, zgomotul depărtat al văilor frămîntate de vijelia Bistriței amuți. HOGAȘ, DR. II 16. De fiori încremenește Largul apelor adînci. COȘBUC, P. II 12. Soarele părea că încremenise pe loc, încîlcit în crengile copacilor. VLAHUȚĂ, O. A. 120.

A ÎNCREMENÍ ~ésc 1. intranz. A pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unor emoții puternice); a rămâne nemișcat; a înlemni; a împietri; a înmărmuri. ~ de spaimă. 2. tranz. A face să rămână nemișcat. /în + cremene

încremenì v. 1. a împietri: ori ce-i viu în lume, acum încremenește EM.; 2. a rămânea locului de mirare sau spaimă; fig. unde zidul într’un arc a ’ncremenit EM. [V. cremene].

încremenésc v. intr. (d. cremene; pol. krzemienić, a întări, a face vîrtos ca cremenea). Înlemnesc, înmărmuresc, împetresc, rămîn nemișcat de frică, mirare, frig ș. a. V. tr. Groaza îĭ încremenise.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încremení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încremenésc, imperf. 3 sg. încremeneá; conj. prez. 3 încremeneáscă

încremení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încremenésc, imperf. 3 sg. încremeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. încremeneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCREMENÍ vb. 1. v. petrifica. 2. v. înmărmuri.

ÎNCREMENÍ vb. v. opri, sta.

ÎNCREMENI vb. 1. a împietri, a înlemni, a înmărmuri, a înțepeni, a (se) petrifica, (înv. și pop.) a mărmuri, (Mold. și Bucov.) a (se) întrecleți, (prin Transilv. și Ban.) a merei, (fig.) a (se) înțeleni. (Un personaj din basme care a ~.) 2. a împietri, a înlemni, a înmărmuri, a înțepeni, a paraliza, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă, de uimire.)

Intrare: încremeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încremeni
  • ‑ncremeni
  • încremenire
  • ‑ncremenire
  • încremenit
  • ‑ncremenit
  • încremenitu‑
  • ‑ncremenitu‑
  • încremenind
  • ‑ncremenind
  • încremenindu‑
  • ‑ncremenindu‑
singular plural
  • încremenește
  • ‑ncremenește
  • încremeniți
  • ‑ncremeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încremenesc
  • ‑ncremenesc
(să)
  • încremenesc
  • ‑ncremenesc
  • încremeneam
  • ‑ncremeneam
  • încremenii
  • ‑ncremenii
  • încremenisem
  • ‑ncremenisem
a II-a (tu)
  • încremenești
  • ‑ncremenești
(să)
  • încremenești
  • ‑ncremenești
  • încremeneai
  • ‑ncremeneai
  • încremeniși
  • ‑ncremeniși
  • încremeniseși
  • ‑ncremeniseși
a III-a (el, ea)
  • încremenește
  • ‑ncremenește
(să)
  • încremenească
  • ‑ncremenească
  • încremenea
  • ‑ncremenea
  • încremeni
  • ‑ncremeni
  • încremenise
  • ‑ncremenise
plural I (noi)
  • încremenim
  • ‑ncremenim
(să)
  • încremenim
  • ‑ncremenim
  • încremeneam
  • ‑ncremeneam
  • încremenirăm
  • ‑ncremenirăm
  • încremeniserăm
  • ‑ncremeniserăm
  • încremenisem
  • ‑ncremenisem
a II-a (voi)
  • încremeniți
  • ‑ncremeniți
(să)
  • încremeniți
  • ‑ncremeniți
  • încremeneați
  • ‑ncremeneați
  • încremenirăți
  • ‑ncremenirăți
  • încremeniserăți
  • ‑ncremeniserăți
  • încremeniseți
  • ‑ncremeniseți
a III-a (ei, ele)
  • încremenesc
  • ‑ncremenesc
(să)
  • încremenească
  • ‑ncremenească
  • încremeneau
  • ‑ncremeneau
  • încremeni
  • ‑ncremeni
  • încremeniseră
  • ‑ncremeniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încremeni încremenire încremenit

  • 1. A nu mai putea face nicio mișcare, niciun gest (de mirare, de groază etc.).
    exemple
    • Încremeni de groază ca și cînd mișcarea și glasul mulțimii ar fi fost începutul unei noi răzvrătiri. REBREANU, R. II 277.
      surse: DLRLC
    • Cînd a dat cu ochii de mine pe loc a încremenit. CREANGĂ, P. 86.
      surse: DLRLC
    • Arald încremenise pe calu-i. EMINESCU, O. I 98.
      surse: DLRLC
    • figurat În tăcere, începu să cînte un corn de vînătoare departe, sus, în cer, sub ghețari, unde încremenise o lumină puternică trandafirie. SADOVEANU, O. V 610.
      surse: DLRLC
    • figurat Și pe-a degetelor vîrfuri în iatacul tăinuit Intră – unde zidul negru într-un arc a-ncremenit. EMINESCU, O. I 76.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv Frumusețea tînărului, privirile lui pierdute cine știe unde, aerul extatic care-i lumina capul, încremeniră pe omul de afară. CARAGIALE, O. I 317.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre lucruri în mișcare) A sta, a se opri locului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: opri sta 3 exemple
    exemple
    • Suflările molatice de vînt încremeniră, zgomotul depărtat al văilor frămîntate de vijelia Bistriței amuți. HOGAȘ, DR. II 16.
      surse: DLRLC
    • De fiori încremenește Largul apelor adînci. COȘBUC, P. II 12.
      surse: DLRLC
    • Soarele părea că încremenise pe loc, încîlcit în crengile copacilor. VLAHUȚĂ, O. A. 120.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + cremene
    surse: DEX '98 DEX '09