9 definiții pentru încovoietură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încovoietu sf [At: CANTEMIR, IST. 197 / V: (înv) ~văitură, ~voitu / Pl: ~ri / E: încovoia + -(ă)tură] 1 Curbură. 2 Răsucire. 3 Ghemuire. 4 (Fig) Complicare a unei situații. 5 (Ccr) Parte încovoiată a unui obiect Si: încovoială. 6 (Șfg) Sinuozitate.

ÎNCOVOIETÚRĂ, încovoieturi, s. f. Partea încovoiată a unui obiect; curbură, sinuozitate, încovoială. – Încovoia + suf. -tură.

ÎNCOVOIETÚRĂ, încovoieturi, s. f. Partea încovoiată a unui obiect; curbură, sinuozitate, încovoială. – Încovoia + suf. -tură.

ÎNCOVOIETÚRĂ, încovoieturi, s. f. Curbură, sinuozitate.

încovoietură f. efectul încovoierii: îndoitură, curbatură.

încovoĭetúră f., pl. ĭ. Rezultatu încovoĭeriĭ, îndoitură, parte încovoĭată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încovoietúră s. f., g.-d. art. încovoietúrii; pl. încovoietúri

încovoietúră s. f., g.-d. art. încovoietúrii; pl. încovoietúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCOVOIETÚRĂ s. 1. îndoitură, răsucitură. (~ unei bare.) 2. v. curbură.

ÎNCOVOIETU s. 1. îndoitură, răsucitură. (~ a unei bare.) 2. arcuire, curbură, încovoială, îndoitură. (Tavanul formează o ușoară ~.)

Intrare: încovoietură
încovoietură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încovoietu
  • ‑ncovoietu
  • încovoietura
  • ‑ncovoietura
plural
  • încovoieturi
  • ‑ncovoieturi
  • încovoieturile
  • ‑ncovoieturile
genitiv-dativ singular
  • încovoieturi
  • ‑ncovoieturi
  • încovoieturii
  • ‑ncovoieturii
plural
  • încovoieturi
  • ‑ncovoieturi
  • încovoieturilor
  • ‑ncovoieturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încovoietură

etimologie:

  • Încovoia + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09