13 definiții pentru încot incot


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încot sn [At: CREANGĂ, A. 40 / V: in~ / Pl: ~e / E: inc + -ot] (Îvr) Chicot.

Î́NCOT, încote, s. n. (Reg.) Chicot. [Var.: íncot s. n.] – Et. nec.

Î́NCOT, încote, s. n. (Reg.) Chicot. [Var.: íncot s. n.] – Et. nec.

Î́NCOT, încote, s. n. Chicot. Nici noaptea să nu mă pot odihni de încotele voastre? CREANGĂ, A. 40.

ÍNCOT s. n. v. încot.

incot n. Mold. sbeguire: nici noaptea nu mă pot odihni de incotele voastre CR. [V. inc].

íncot și î́ncot n., pl. e (vsl. enkotŭ [Bărb. Ind. 251]. V. inc, hinc, hihot). Nord. Hihot.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

î́ncot/íncot (reg.) s. n., pl. î́ncote/íncote

î́ncot/íncot s. n., pl. î́ncote/íncote


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCOT s. v. chicot, chicoteală, chicotire, chicotit.

încot s. v. CHICOT. CHICOTEALĂ. CHICOTIRE. CHICOTIT.

Intrare: încot
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încot
  • ‑ncot
  • încotul
  • încotu‑
  • ‑ncotul
  • ‑ncotu‑
plural
  • încote
  • ‑ncote
  • încotele
  • ‑ncotele
genitiv-dativ singular
  • încot
  • ‑ncot
  • încotului
  • ‑ncotului
plural
  • încote
  • ‑ncote
  • încotelor
  • ‑ncotelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incot
  • incotul
  • incotu‑
plural
  • incote
  • incotele
genitiv-dativ singular
  • incot
  • incotului
plural
  • incote
  • incotelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încot incot

etimologie: