25 de definiții pentru încordat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCORDÁT, -Ă, încordați, -te, adj. 1. Care se află în stare de tensiune. ♦ Fig. Care exprimă o stare de tensiune, de încordare. ♦ Fig. Concentrat, atent, vigilent; înfrigurat, febril. 2. (Despre arcuri) Cu coarda întinsă. ♦ (Despre instrumente muzicale cu coarde) Acordat. ♦ Fig. (Despre raporturile dintre oameni) Ajuns într-o stare de tensiune maximă; înăsprit, neprietenos. – V. încorda.

încordat1 sn [At: CV 1949, nr. 2, 5 / Pl: (rar) ~uri / E: încorda] 1-6 Încordare (1- 5, 9).

încordat2, ~ă a [At: DOSOFTEI, MOL. 74 / Pl: ~ați, ~e / E: încorda] 1 (D. mușchii corpului) Contractat. 2 (Pex; d. tot corpul) Care este contractat pentru a realiza un efort. 3 (Fig; d. atenție, memorie, voință etc.) Care este concentrat Si: atent, febril, vigilent. 4 $(D. o coardă, un arc, un cablu etc.) Care este întins puternic. 5 (Spc; d. un instrument muzical cu coarde) Care este acordat prin întinderea coardelor. 6 (Fig; d. persoane, d. expresia feței sau d. raporturile dintre oameni) Care se află într-o stare de tensiune maximă. 7 (Nob; d. sprâncene) În formă de arc. 8 (Îrg) Care este legat strâns. 9 Care exprimă o stare de încordare. 10 (Fig) Înfrigurat.

ÎNCORDÁT, -Ă, încordați, -te, adj. 1. Care se află în stare de tensiune. ♦ Fig. Care vădește, exprimă o stare de tensiune, de încordare. ♦ Fig. Concentrat, atent, vigilent; înfrigurat, febril. 2. (Despre arcuri) Cu coarda întinsă. ♦ (Despre instrumente muzicale cu coarde) Acordat. ♦ Fig. (Despre raporturile dintre oameni) Ajuns într-o stare de tensiune maximă; înăsprit, neprietenos. – V. încorda.

ÎNCORDÁT, -Ă, încordați, -te, adj. 1. Pus în stare de tensiune prin concentrarea forțelor. Porumbițe... cu aripile întinse și-ncordate, zboară. ODOBESCU, S. III 34. Cu brațe lungi, groase, încordate, S-apropie în grabă. ALECSANDRI, P. III 347. ♦ Care exprimă o stare de tensiune, de încordare. Expresia încordată a feței. 2. Fig. Concentrat, atent, înfrigurat, febril. Așteptară amîndoi, încordați, țipetele următoare. DUMITRIU, N. 209. Mereu încordat, ca un arc, Traian Buciu parcă turna din clocotul vieții sale nestăvilite sînge aprins în mădularele motorului. MIHALE, O. 170. M-ai ținut în orice clipă cu simțirile încordate. MACEDONSKI, O. I 94. 3. (Despre arc) Cu coarda întinsă. Cantemir se arătă și el o clipă cu arcul încordat, sus pe mal. SADOVEANU, O. VII 40. Zbîrnîie arcele-ncordate. ALECSANDRI, P. II 16. ♦ Fig. (În legătură cu raporturile dintre oameni) Înăsprit, neprietenos, putînd da naștere la conflicte. Situație încordată. Relații încordate.

încordat a 1. cu coardele întinse: arc încordat 2. cu nervii înțepeniți: om încordat; 3. fig. foarte atent: cu mintea încordată; 4. amenințător, critic: stare încordată. ║ n. cercuitul viei.

încordát, -ă adj. Cu coardele întinse: arc încordat, vĭoară încordată. Cu nerviĭ întinșĭ, în acțiune: om încordat. Fig. Foarte atent: cu mintea încordată. Amenințător, critic, aproape de a se rupe: relațiunĭ încordate.

ÎNCORDÁ, încordez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) contracta mușchii corpului, p. ext. corpul întreg, în vederea unui efort. ♦ Fig. A-și concentra atenția, memoria, voința etc. ♦ Tranz. (Rar) A stimula, a întări. 2. Tranz. A întinde (puternic) o coardă, un arc, un cablu etc. ♦ A acorda un instrument muzical cu coarde, prin întinderea coardelor. 3. Tranz. A lega coardele viței-de-vie. 4. Refl. Fig. (Despre raporturile dintre oameni) A ajunge într-o stare de tensiune (maximă); a se înăspri. – În + coardă.

încorda [At: PSALT. 10/4 / Pzi: ~dez, (înv) încord / E: în- + coardă] 1-2 vtr A(-și) contracta mușchii corpului. 3-4 vtr (Pex) A(-și) contracta tot corpul în vederea unui efort. 5-6 vtr (Fig; d. atenție, memorie, voință etc.) A (se) concentra. 7 vt (Rar) A stimula. 8 vt A întinde puternic o coardă, un arc, un cablu etc. 9 vt (D. un instrument muzical cu coarde) A acorda prin întinderea coardelor. 10 vr (Fig; d. raporturile dintre oameni) A ajunge într-o stare de tensiune maximă Si: a se înăspri. 11 vt (Nob; d. sprâncene) A arcui. 12 vt (Îrg) A lega strâns ceva sau pe cineva cu funii, nuiele etc. 13 vt (Îrg) A întinde membrele cuiva prin instrumente de tortură. 14 vt (Reg) A lega coardele viței de vie. 15 vt (Înv) A avea crampe musculare. 16 vr (Îrg) A se uita cu groază.

ÎNCORDÁ, încordez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) contracta mușchii corpului, p. ext. corpul întreg, în vederea unui efort. ♦ Fig. A-și concentra atenția, memoria, voința etc. ♦ Tranz. (Rar) A stimula, a întări. 2. Tranz. A întinde (puternic) o coardă, un arc, un cablu etc. ♦ A acorda un instrument muzical cu coarde, prin întinderea coardelor. 3. Tranz. A lega coardele viței de vie. 4. Refl. Fig. (Despre raporturile dintre oameni) A ajunge într-o stare de tensiune (maximă), a se înăspri. – În + coardă.

ÎNCORDÁ, încordez, vb. I. Tranz. 1. A aduce mușchii corpului (p. ext. corpul întreg) în stare de tensiune. Își încordă brațele și umerii îmbrăcați într-o cămașă de cînepă. DUMITRIU, N. 147. O tărie nebună îmi încordă mădularele. SADOVEANU, O. VI 13. ◊ Refl. Primprejur, pe moșie, țăranii... se încordau din greu gemînd. SADOVEANU, O. VII 277. Și apoi încordîndu-se și scuturîndu-se o dată voinicește, iară și-arată puterile sale zicînd: Ține-te zdravăn, stăpîne, că iar am să zbor. CREANGĂ, P. 220. ♦ Fig. A-și aduna, printr-o sforțare, puterea, atenția, memoria, voința etc., a face un efort. Își încordă încă o dată toată voința. DUMITRIU, B. F. 148. Dacă îți încordezi atenția, observi că fiecare cal e altfel, fiecare înfățișează alergarea lui cu alte mișcări. STANCU, U.R.S.S. 122. Îmi dădeam cîteodată osteneala să-mi încordez memoria... și nu puteam. NEGRUZZI, la TDRG. ♦ (Rar) A întări. Va depune cu atît mai mult silințele spre a dezvolta... inteligența ageră a junimii noastre, încordînd totdeodată în inimile tinerilor nobilul simțimînt al patriotismului. ODOBESCU, S. III 327. 2. A aduce în stare de tensiune, a întinde un arc, un cablu etc. Își încordau arcurile și puștile. RETEGANUL, P. V 70. ♦ (Cu privire la instrumentele muzicale cu coarde) A acorda. Încorda-voi a mea liră să cînt dragostea? EMINESCU, O. I 140. ♦ Fig. (Neobișnuit) A da formă de arc, a arcui. Niște sprincene pe care penelul nu le-ar fi încordat cu atîta delicateță. NEGRUZZI, la TDRG. 3. (Rar) A lega strîns, a strînge, întinzînd sau răsucind funia care leagă. L-a legat, nu l-a legat, Că de mîini l-a încordat, De picior l-a-mpiedicat. TEODORESCU, P. P. 554. ♦ A lega coardele viei. (Refl. pas.) După ridicatul viei la un harag, se sapă tot pămîntul și apoi se încordează. I. IONESCU, P. 249.

ÎNCORDÁ vb. I. tr., refl. a(-și) aduce mușchii, corpul într-o stare de tensiune. II. refl. (fig.) a face un efort deosebit pentru a înțelege, pentru a-și aduce aminte. III. tr. a întinde un arc, un cablu; (p. ext.) a înstruna un instrument muzical. (< în- + coardă)

A ÎNCORDÁ ~éz tranz. 1) A face să se încordeze. 2) (cabluri, arcuri etc.) A face să fie bine întins. 3) (instrumente muzicale) A pune tonurile la înălțimea cerută; a acorda. /în + coardă

A SE ÎNCORDÁ mă ~éz intranz. 1) (despre muschi) A trece din starea de relaxare în stare de tensiune. 2) (despre relații sociale) A deveni mai tensionat; a se înrăutăți; a se complica; a se agrava; a se înăspri. 3) A-și fixa în mod conștient (într-o singură direcție) forțele fizice sau intelectuale; a se concentra. /în + coardă

încordà v. 1. a întinde coardele la un instrument (arc, vioară); 2. a întinde foarte, a pune toată tăria: a-și încorda puterile; fig. a-și încorda mintea; 3. a ținea strâns: fugarul falnic coama ’și încorda AL.; 4. alega strâns: a încorda via; 5. a se înțepeni: se încordează și apoi moare.

încordéz v. tr. (d. coardă). Întind coardele vre-unuĭ instrument (arc, vioară). Întind tare, îmĭ pun toată puterea: îmĭ încordez brațele, (fig.) mintea. Leg via pe haragĭ: încordez vița. V. refl. Țin gîtu îndoit (vorbind de cal): calu se încordează saŭ îșĭ încordează gîtu. Înțepenesc, mă întind (de boală, de durere).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încordá (a ~) vb., ind. prez. 3 încordeáză

încordá vb., ind. prez. 1 sg. încordéz, 3 sg. și pl. încordeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCORDÁT adj. 1. înstrunat, întins, strâns, strunit. (Arc ~.) 2. v. concentrat. 3. v. intens. 4. tensionat. (Relații, atmosferă ~.) 5. v. înfrigurat. 6. v. nerăbdător.

ÎNCORDAT adj. 1. înstrunat, întins, strîns, strunit. (Arc ~.) 2. concentrat. (Expresia ~ a cuiva.) 3. febril, intens, însuflețit, viu. (Ritm ~ de muncă.) 4. febril, înfrigurat. (O așteptare ~.) 5. înfrigurat, nerăbdător. (Ea aștepta ~.)

ÎNCORDÁ vb. 1. a înstruna, a întinde, a struni. (A ~ arcul.) 2. (reg.) a cetlui, a îmbredeli. (~ bine ferăstrăul.) 3. v. întinde. 4. v. opinti. 5. v. concentra. 6. v. tensiona.

ÎNCORDA vb. 1. a înstruna, a întinde, a struni. (A ~ arcul.) 2. (reg.) a cetlui, a îmbredeli. (~ bine ferăstrăul.) 3. a întinde, a tensiona, a trage. (~ firele textile.) 4. a se opinti. (Se ~ să ridice o greutate.) 5. a se concentra. (Se ~ pentru a urmări cele spuse de orator.)

A (se) încorda ≠ a (se) destinde

A (se) încorda ≠ a (se) slăbi

A se încorda ≠ a se relaxa

Intrare: încordat
încordat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încordat
  • ‑ncordat
  • încordatul
  • încordatu‑
  • ‑ncordatul
  • ‑ncordatu‑
  • încorda
  • ‑ncorda
  • încordata
  • ‑ncordata
plural
  • încordați
  • ‑ncordați
  • încordații
  • ‑ncordații
  • încordate
  • ‑ncordate
  • încordatele
  • ‑ncordatele
genitiv-dativ singular
  • încordat
  • ‑ncordat
  • încordatului
  • ‑ncordatului
  • încordate
  • ‑ncordate
  • încordatei
  • ‑ncordatei
plural
  • încordați
  • ‑ncordați
  • încordaților
  • ‑ncordaților
  • încordate
  • ‑ncordate
  • încordatelor
  • ‑ncordatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încordat

  • 1. Care se află în stare de tensiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Porumbițe... cu aripile întinse și-ncordate, zboară. ODOBESCU, S. III 34.
      surse: DLRLC
    • Cu brațe lungi, groase, încordate, S-apropie în grabă. ALECSANDRI, P. III 347.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Care exprimă o stare de tensiune, de încordare.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Expresia încordată a feței.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Așteptară amîndoi, încordați, țipetele următoare. DUMITRIU, N. 209.
        surse: DLRLC
      • Mereu încordat, ca un arc, Traian Buciu parcă turna din clocotul vieții sale nestăvilite sînge aprins în mădularele motorului. MIHALE, O. 170.
        surse: DLRLC
      • M-ai ținut în orice clipă cu simțirile încordate. MACEDONSKI, O. I 94.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre arcuri) Cu coarda întinsă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Cantemir se arătă și el o clipă cu arcul încordat, sus pe mal. SADOVEANU, O. VII 40.
      surse: DLRLC
    • Zbîrnîie arcele-ncordate. ALECSANDRI, P. II 16.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Despre instrumente muzicale cu coarde:
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: acordat
    • 2.2. figurat (Despre raporturile dintre oameni) Ajuns într-o stare de tensiune maximă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: neprietenos înăsprit un exemplu
      exemple
      • Situație încordată. Relații încordate.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încorda
    surse: DEX '98 DEX '09

încorda încordare încordat

  • 1. tranzitiv reflexiv A(-și) contracta mușchii corpului,
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: contracta (micșora) 2 exemple
    exemple
    • Își încordă brațele și umerii îmbrăcați într-o cămașă de cînepă. DUMITRIU, N. 147.
      surse: DLRLC
    • O tărie nebună îmi încordă mădularele. SADOVEANU, O. VI 13.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A(-și) contracta corpul întreg, în vederea unui efort.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 2 exemple
      exemple
      • Primprejur, pe moșie, țăranii... se încordau din greu gemînd. SADOVEANU, O. VII 277.
        surse: DLRLC
      • Și apoi încordîndu-se și scuturîndu-se o dată voinicește, iară și-arată puterile sale zicînd: Ține-te zdravăn, stăpîne, că iar am să zbor. CREANGĂ, P. 220.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat A-și concentra atenția, memoria, voința etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: concentra 3 exemple
      exemple
      • Își încordă încă o dată toată voința. DUMITRIU, B. F. 148.
        surse: DLRLC
      • Dacă îți încordezi atenția, observi că fiecare cal e altfel, fiecare înfățișează alergarea lui cu alte mișcări. STANCU, U.R.S.S. 122.
        surse: DLRLC
      • Îmi dădeam cîteodată osteneala să-mi încordez memoria... și nu puteam. NEGRUZZI, la TDRG.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Va depune cu atît mai mult silințele spre a dezvolta... inteligența ageră a junimii noastre, încordînd totdeodată în inimile tinerilor nobilul simțimînt al patriotismului. ODOBESCU, S. III 327.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A întinde (puternic) o coardă, un arc, un cablu etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 un exemplu
    exemple
    • Își încordau arcurile și puștile. RETEGANUL, P. V 70.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A acorda un instrument muzical cu coarde, prin întinderea coardelor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: acorda (regla) înstruna un exemplu
      exemple
      • Încorda-voi a mea liră să cînt dragostea? EMINESCU, O. I 140.
        surse: DLRLC
    • 2.2. figurat neobișnuit A da formă de arc.
      surse: DLRLC sinonime: arcui un exemplu
      exemple
      • Niște sprincene pe care penelul nu le-ar fi încordat cu atîta delicateță. NEGRUZZI, la TDRG.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv rar A lega strâns, a strânge, întinzând sau răsucind funia care leagă.
    surse: DLRLC sinonime: strânge un exemplu
    exemple
    • L-a legat, nu l-a legat, Că de mîini l-a încordat, De picior l-a-mpiedicat. TEODORESCU, P. P. 554.
      surse: DLRLC
    • 3.1. tranzitiv A lega coardele viței-de-vie.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • reflexiv pasiv După ridicatul viei la un harag, se sapă tot pămîntul și apoi se încordează. I. IONESCU, P. 249.
        surse: DLRLC
  • 4. reflexiv figurat (Despre raporturile dintre oameni) A ajunge într-o stare de tensiune (maximă); a se înăspri.
    surse: DEX '09 sinonime: înăspri

etimologie:

  • În + coardă
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00